Multiplele fatete ale Maevei

Dac-ai să știi ...
Nina Tărchilă 

să calci încet să nu trezești vreo rană
din multele care mai zac în mine!
hrănește-mă cu stropi calzi de duminici
flămândă să rămân mereu de tine!
să calci cu grijă să nu tulburi somnul
atâtor lacrimi care nu s-au plâns,
iar când prin respirația furtunii
o să mă pierd, ține-mă-n brațe, strâns!
când aripile-mi fi-vor săgetate,
din drumul tău, întoarce-te-napoi
și împletește-mă cu aripile tale
același zbor să ne înalțe pe-amândoi!
îmbracă-mă în foșnetul luminii
în nopțile cu toamnă insalubră
și o să te iubesc o veșnicie
dac-ai să știi să nu trezești vreo umbră!

Art painting: Markovtsev Tatyana

"Ce vremuri, ce tristeţe e în toate,
Şi primăvara ne-a dezmoştenit
Şi am ajuns să bem singurătate
Dintr-un pahar adânc şi urgisit.
Ce vremuri, ce tăcere care plânge,
Şi primăvara fuge printre ploi,
Şi omenia ne-a fugit din sânge,
Chiar şi lumina fuge dintre noi.
Ce vremuri, ce-ntuneric şi ce boală,
Şi noaptea a căzut ca un blestem,
Şi inima rămâne-atât de goală
Că oamenii de dragoste se tem.
Ce vremuri, ce zdrobire şi ce luptă
Şi biata clipă a îngenunchiat
Şi oamenii din lacrimi se înfruptă,
Iar muţii au grăit, dar cu păcat.
Ce vremuri, ce tristeţe e în toate,
Şi primăvara ne-a dezmoştenit
Şi am ajuns să bem singurătate
Şi omul din el însuşi a fugit."
~ Alexandra Mihalache ~

"Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.

Și ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi 
precum două patimi totuşi mai slabe decât 
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima."
(Jan Twardowski)

Fiero a scris:

"Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
...

(Jan Twardowski)

Fain a grăit Twardowski ăsta. Ceva asemănător am zis și io, însă e clar că el a zis-o mai bine și mai profund decât mine.

Fading

Imagine
where this dove will go
when her wings turn grey
when her call grows old.
Will she turn to the mirrors of young sparrows
to slide into delusion,
or will a deaf window offer her a perch to sing?
How will she apologise to a traveller
wanting to stroke her feathers
when the flock scatters?
How will she strut through the courtyard
or impress the grass?
Will she look for a kind boy
to grind her a grain of wheat
or an old flame
to relight ageing passions?
Perhaps she will divide her sa

https://www.poetrytranslation.org/poems/fading