Multiplele fatete ale Maevei

Lucia N a scris:

Totul se transforma! Așadar, totul evoluează! De ce nu ar fi așa? 

Doamnă LuciaN, tocmai ați spus o prostie.

De când transformarea este egală cu evoluția?!

Dacă este o prostie, așa o fi! 

Evolutia poate fi o dezvoltare pozitiva ( concept conventional , relativ, pe crestere, etc)

Daca e negativa, se numeste involutie, dar tot transformare implica. 

De fapt, pe de o parte evoluam, pe de alta involuam - asa ca directia noastra e cea a rezultantei dintre cele doua.

Stu' a scris:

Nu inteleg de ce pun unii atata pret pe durere.

Una e sa ajungi sa nu mai poti avea nici grija de tine, sa clachezi psihic, etc - aia e o boala deja si necesita ajutor...si cu totul altceva sa suferi. Suferinta e un boom de energie, tu alegi spre ce o canalizezi. Sunt atatia oameni care au nevoie de atentie, afectiune, timp, energie, ajutor. De ce a te indrepta spre ei e mai putin probabil sau dureros ( app de ochelari), decat a-ti pune ochelari fumegii, a te insingura si a deveni un mizantrop? 

Ba dureros pentru mine ar fi sa nu mai simt! Sa renunt sa sper, sa iubesc, sa vibrez. Constiinta m&ar durea si m&ar distruge incet su sigur. As deveni o epava.

Nu stiu, Fiero, daca ai citit cu atentie parerea mea vis a vis de aceste suflete pereche, reflexii, etc - eu tocmai ca nu sunt de acord cu importanta care li se ofera. am spus ca daca trebuie sa le dam o definitie, aceea sa fie sufletul care devine in timp pereche, reflexie, etc..si RÃMÂNE. 

Cat despre Tara Minunilor nici nu e corecta asocierea. Nici macar Tara lui Oz, Tadaya vorbste despre ceva ce a uitat, pentru ca ii e teama sa sufere, daca rememoreaza si cerceteaza mai bine ce a uitat.

Cat despre filtru, nu e pentru toti oamenii, decat pentru cei care se vor sa se apropie foarte mult de tine. De ce sa ii lasi, daca in loc sa iti pretuiasca ,,naivitatea'', ochelarii roz, etc - vor sa ii sparga, in schimb? 

Sunt oameni care ar fi recunoscatori o viata pentru o iubire curata. De ce sa ti-o sacrifici cu cei care nu cred in ea si ti-ar improsca-o cu noroi de nihilism si fantezii bolnave? De ce?

Daca nu, nicio problema. Mai bine fara, dar asta nu inseamna ca fara iubire cu totul, or fara oameni cu totul. La ce sa mai traiesti asa? Pentru ce? E clar ca lumina zilei ca insingurandu-te iti faci mai mult rau, decat bine. De ce sa te lasi sa ajungi acolo? Disciplina te poate feri de suferinte mai mari decat poti duce. Disciplina spiritului ii ofera tarie.

Suferinta e un boom de energie pentru cei care au suferit putin, scuze. Eu cand aud chestia aia ca unii se ataseaza de durere si suferinta, imi vine sa rad, cui dracu ii place sa sufere? Sufletul - aka partea emotionala a creierului - nu functioneaza ca un perpetuum mobile, daca nu ii dai combustibili, doar ai pretentii de la ea, la un moment dat se buleste. Si e greu sau imposibil sa o mai repari. Cei care au suferit prea mult de-a lungul vietii lor nu au aceeasi capacitate de "a fi naivi" precum restul, e si normal, propria minte ii protejeaza de pericole. Exista si parti negative, da, pentru ca la ei a risca poate fi echivalent cu a se defectarea iremediabil, iar asta se intampla tocmai pentru ca felul in care simt ei e mult mai intens decat a majoritatii.

Viata poate fi frumoasa, de fapt, numai asa e cu adevarat frumoasa, nu frumoasa numai in imaginatia noastra, si fara ochelari roz, dar faptul ca oamenii sunt invatati de mici sa idealizeze niste bazaconii, cacaturi, punandu-le mai presus de orice, ii impiedica sa se bucure de lucrurile cu adevarat frumoase, alergand toata viata dupa himere si traind blocati in propria minte.

Am postat saptamana trecuta clipul asta, pasarea din clup seamana cu un om caruia i-au fost vatamate aripile si si-a pierdut increderea ca va mai putea zbura vreodata. Ai vazut cate ezitari a avut inainte de a-si lua din nou zborul?

Fiero a scris:

Am postat saptamana trecuta clipul asta, pasarea din clup seamana cu un om caruia i-au fost vatamate aripile si si-a pierdut increderea ca va mai putea zbura vreodata. Ai vazut cate ezitari a avut inainte de a-si lua din nou zborul?

Ți-am dat instant un like pentru clip. Cu adevărat deosebit!. Cred că toți așteptam să-și ia  zborul: „Hai, hai!...”

De unde stii tu, Fiero, cat am suferit eu sau cum? De unde stii tu ca nu am suferit eu chiar mai mult decat tine sau decat voi toti, de aici, la un loc?

E mai usor sa va imaginati ca doar cei asa zisi avantajati de soarta sunt cei care pot sa poarte ochelari roz. Un om are potential sa fie mai bun. Prefer sa ma concentrez pe acel potential si nu pe mizeria din el...sau sa trec mai departe.

Si unde am spus ca sunt atasata de suferinta? Ha! Habar nu ai TU cat de ,,atasata'' sunt eu de suferinta. 

Ma opresc aici. Va las cu certitudinile voastre si cu mintile si inimile amortite, daca asa credeti ca e mai bine.

Fiero,  as citi o carte scrisa de tine despre suferință și rahaturile vieții pe nerăsuflate. Ți-aș cumpara-o. Tu înțelegi suferință pentru ca ai trăit-o. Ma reconforteaza sa te citesc. 

Eu am iesit la socializare dupa atatea luni. Sunt cu un olandez, o tipa din Georgia si un iranian. In sfarsit, revin la vechea Maeve. 

Legat de topic, fiecare percepe suferinta in modul lui personal si la o anumita intensitate. 

Maeve. a scris:

Eu am iesit la socializare dupa atatea luni. Sunt cu un olandeza, o tipa din Georgia si un iranian. In sfarsit, revin la vechea Maeve. 

Legat de topic, fiecare percepe suferinta in modul lui personal si la intensitatea lui. 

Fiecare dintre noi a suferit sau sufera pentru ceva. Nu as avea curajul si nici nu as vrea sa spun cuiva ca eu am suferit lmai mult decat el sau ea.

Dupa parerea mea si din ce am observat, nu impresioneaza atat suferinta in sine, cat modul in care  transmiti aceasta idee. Sunt destui loviti de soarta, care nu iti pot spune decat ca au suferit  atat de mult, dar nu prea sunt luati in seama, in schimb ne impresioneaza povestile spuse frumos despre suferinta.

Nu v-am mai vazut de mult si ma bucur sa va vad din nou.