E bine că mai discutăm și altceva în afară de coronavirus. 
observant a scris:
Suflet e doar un termen invechit pentru constiinta.
Într-un fel, da.
Mai în amănunt, atunci când se refereau la „principiul ființei”, vechii greci foloseau termeni precum:
- psyche (ψυχή)
Un termen foarte vehiculat de Platon, care s-a tradus ulterior prin „suflet”, în special datorită creștinismului, dar uneori și prin spirit. Atenție, termenul „suflet” (în engleză soul) a apărut mult mai târziu în istoria noastră culturală, ca o încercare de traducere și înlocuire a psyche-ului platonic în noua cultură de orientare creștină. Platon și Aristotel au o întreagă teorie cu privire la acest psyche, oarecum deosebite.
- pneuma (πνεῦμα)
Tradus și el prin „spirit” sau „suflet”.
- nous (νοῦς)
Tradus prin conștiință sau spirit, în funcție de orientarea, înțelegerea sau inspirația traducătorilor. În neoplatonism e privit ca primă emanație a Unului și care ulterior generează psyche.
mirandariver a scris:
M-am simțit obligat să vă dau un răspuns. Să împărțim argumentul meu în principal în două părți (în principal, pentru că am tendința de a segmenta lucrurile pentru a le înțelege).
A: Unde este mintea?
B: Unde e sufletul?
Răspuns la A: Teoretic și științific s-a dovedit a fi în creierul nostru. Cuvântul cheie este „înăuntru”. Mintea nu este creierul, este cuprinsă în ea. Dar mintea noastră nu este același lucru cu sufletul nostru, de ce? În primul rând din cauza euristicii și hermeneuticii. Unul este un sistem de rezolvare a problemelor, celălalt este un sistem care ne permite să găsim și să interpretăm sensul și contextul în cadrul comunicării non-verbale. Este activ specific când vine vorba de contexte religioase.
Răspuns la B: Adevărul să fie spus. Nu am un răspuns suficient de logic pentru tine. Așa că vă voi oferi un răspuns „euristic” care vine din intuiția și experiențele mele de-a lungul vieții. Cred că noi, ca ființe umane, avem ceva similar cu o cameră de control. Și nu este mintea. Uneori, știm doar că lucrurile sunt în regulă, iar alteori primim acest lucru inexplicabil, care ne spune că ceva nu este corect. Acest pasager inexplicabil, din punctul meu de vedere, este sufletul nostru. Este probabil ca o astfel de entitate să fie adevărata noastră persoană. Până la urmă, în ceea ce ne privește, sufletul nu este conținut în creier și nici în nicio altă parte a corpului. Așadar, sufletul împărtășește existența noastră, nu doar același plan în care o fac trupurile noastre muritoare.
Corect, adevărul să fie spus! Numai că răspunsul tău, euristic vorbind, poate nu-i tocmai corect cu privire la punctul B. Având în vedere că la răspunsul tău la A a spui : „Teoretic și științific [mintea] s-a dovedit a fi în creierul nostru”, atunci tre să accepți că și sufletul sau poate mai bine zis spiritul , mai logic ar fi să fie undeva exact în zona minții, tot în creierul nostru, adică exact cum intuia Descartes.