Buna ziua ! Aceasta este prima postare aici, am nevoie de ajutorul vostru pentru ca nu stiu ce sa fac ma aflu intr-o situatie ciudata si nu stiu care e rezolvarea. Am nevoie sa inteleg unele lucruri si cred ca voi, din exterior, puteti fi putin mai obiectivi decat mine. Situatia este urmatoarea. Am 23 de ani si de 2 ani de zile am o relatie cu beneficii cu un baiat (28 de ani) cu care am si avut o relatie inainte(am fost impreuna cam un an, sa zic asa). Ne cunoastem de mici, locuiam aproape. Cand ne-am despartit, a fost pentru ca eu m-am mutat din orasul in care locuiam amandoi si simteam ca nu merge la distanta, dar acum mai merg acolo din cand in cand sa-mi vizitez familia, o data la doua saptamani, uneori o data /luna. Eu am tinut foarte mult la el si inca continui sa o fac, am mai avut o relatie oficiala cu cineva, dar nu a functionat, pentru ca eram cu sufletul la celalalt, nu ma puteam imparti, asa ca a urmat despartirea.
Problema mea este ca eu tin la baiatul asta, dar nu prea stiu ce simte el pentru mine. Vorbim zilnic pe internet, imi scrie de fiecare data cand poate, el in prezent are o relatie oficiala, dar nu prea ii merge, ei nu se intalnesc pentru ca ea e, ca mine, in alt oras, dar nu merge la ea, in schimb, la mine a venit de cateva ori in weekend-uri, cand era liber. Ei nu prea vorbesc decat foarte rar, deci e o relatie asa, doar, superficiala. Noi doi, in schimb, ne intelegem foarte bine, discutam despre absolut orice, ne spunem problemele, suntem si cei mai buni prieteni,dar ne si culcam cand ne vedem. E atent cu mine, e grijuliu, ma intreaba mereu cum ma simt, daca sunt bine. La un moment dat, cand am mers acasa, m-am nimerit in perioada "aceea" si imi scrisese sa ne vedem si i-am spus ca, nu putem sa facem nimic (crezand ca oricum el doar asta vrea), si a spus ca nu e necesar ca mereu cand ne vedem sa si facem ceva si ne-am vazut si nu s-a intamplat nimic, pur si simplu am povestit pana dimineata si ne-am tinut in brate, ne-am simtit foarte bine unul cu celalalt si-mi spune mereu ca ma adora, ca sunt foarte importanta. Nu am inteles, in schimb, ce-l retine sa ne mai dam o sansa (distanta? lipsa sentimentelor?). Simt ca tine la mine, intr-un fel, Nu stiu...dar am impresia ca-l opreste ceva, spune ca are o perioada foarte proasta, ca nu-l intelege nimeni, ca nu are timp sa se odihneasca,munceste pana noaptea, nu doarme, nu prea mananca, ai lui nu sunt curiosi, prietenii lui la fel, sunt doar pe interes...se simte neinteles si de aici el spune ca i se trag multe stari aiurea, ca uneori e rece, e distant, pentru ca tine in el multe lucruri. El are si multe probleme in familie, cu parintii lui,mai ales, ei nu comunica, nu-l sprijina in ce-si doreste, eu l-am sustinut intotdeauna si continui sa o fac. Lipsa comunicarii si problemele cu ai lui il fac sa se simta foarte rau si mereu, cand ne vedem, imi povesteste cat de aiurea se simte, ca s-a inchis in el si i-am promis de fiecare data ca-l pot ajuta si s-a deschis mult fata de mine de ceva vreme. Unele lucruri ma fac, pe de o parte, sa cred ca pentru el nu e doar sexul aici, am impresia ca parca ar si tine la mine. In plus, e atent la nevoile mele, chiar si cand ne culcam impreuna, mereu ma intreba daca sunt bine, avea grija de mine si stateam mult amandoi, povesteam, adormeam impreuna, am petrecut multe weekenduri amandoi, uneori calatorim cand are timp si nu lucreaza si pot si eu sa plec.
Nu stiu daca intre noi e, de fapt, o relatie de beneficii (din partea lui, ma refer, mai ales), dar eu inca tin mult la el si imi doresc sa fiu cu el oficial, dar am nevoie de sfaturile voastre, credeti ca ar fi posibil asta? Incerc sa-i fiu alaturi de fiecare data, sa-i ofer sprijinul meu, pentru ca-mi pasa de el cu adevarat, lui ii e jena uneori sa-mi spuna multe, dar stiu ca simte nevoia. Voi ce credeti? Ca ar exista o sansa sa fim impreuna, sa avem o relatie normala, frumoasa?