Mari întrebări filosofice

In fine, am eu alta intrebare filosofica.

De ce suntem predispusi la ura mai mult decat la alte sentimente mai bune?

Ura?

Cine e atat de dispus la ura?

Nu toti sunt asa.

Unii sunt chinuiti de invidie..

E oare si invidia o forma de ura?

Bunatatea e foarte rara in zilele noastre. O mai au aceia izolati de societate si de ritmul alert al timpurilor noastre.

De unde ne procuram ideea de siguranta intr-o lume atat de incerta?

Neinteles, nemuritor si

..rece.

Din ceva fantezie.

Maeve a scris:

In fine, am eu alta intrebare filosofica.

De ce suntem predispusi la ura mai mult decat la alte sentimente mai bune?

Hmm, zic și io acum...

Poate că întrebarea filosofică ar fi: Suntem predispuși, mai degrabă, la ură sau la iubire? 

Vriies a scris:

De ce există ceva mai degrabă decât nimic? 

Pentru ca nu exista materie prima (nici cosmica) din care sa se creeze ... nimic 

The Unknown a scris:

Pentru ca nu exista materie prima (nici cosmica) din care sa se creeze ... nimic 

Răspuns interesant, însă mă tem că nu răspunde problemei de fond. :)

Dacă nu există materie cosmică din care să se creeze nimic, atunci există materie cosmică din care să se creeze ceva. 

Problema e: de ce există acea materie cosmică?

Vriies a scris:

Hmm, zic și io acum...

Poate că întrebarea filosofică ar fi: Suntem predispuși, mai degrabă, la ură sau la iubire? 

Dupa cum vad realitatea actuala, cred ca la ura.

Maeve a scris:

Dupa cum vad realitatea actuala, cred ca la ura.

E greu de spus. E greu de dat un verdict în acest sens, problema-i foarte complexă...

Draga Vriies, pentru inceput, puteai sa pui o intrebare mai usoara. Insa stiu de ce n-ai facut-o, ai fost nevoit sa justifici titlul topicului.

" de ce exista mai degraba ceva decat nimic?"

Uite o intrebare la care, aseara n-am fost capabil sa formulez un raspuns cata de cat satisfacator. Pentru mine, cel putin.

existent sau inexistent? O intrebare la care se pica usor in capcana.

Poate ca ceea ce omul nu poate percepe, il defineste ca inexistent?

Sa dau un exemplu:

Un om si un caine se afla in apropierea unei paduri. dupa cum se stie, cainele are un auz superior omului. El simte fiara din padure, indreptandu-si atentia in acea directie. Deci. pentru el exista un pericol.

Omul in schimb, n-aude nimic, Nesesizand existenta fiarei din padure, pentru el nu exista niciun pericol.

Un alt raspuns ar mai fi ca, omul traieste cu o anumita doza de speranta, si nu poti spera stiind ca nu exista nimic. Nu?

Voi incerca sa raspund si la intrebarea Maevei:

"suntem predispusi, mai degraba, la ura sau la iubire?"

Nu se poate generaliza, deoarece instinctul de conservare difera de la om la om.

Fiecare dintre noi se naste setat cu acest complex. De aici vine si vorba aia: " il stiu pe ala, rau de mic copil"

Sentimentele de dragoste sau ura pot scadea sau amplifica functie de vremurile (evenimentele) pe care le traim.