Mari întrebări filosofice

Pai tare sper, altfel ce rost au lectiile pe care le invatam dand cu capul de pragul de sus?

Și altele mai ușoare  :

1. Ce e conștiința și cum a apărut ea?

2. Există și alte civilizații extraterestre?

3. Ce e adevăru'?

4. Ce e timpul?

5. Ce e frumusețea?

Toniva a scris:

Pai tare sper, altfel ce rost au lectiile pe care le invatam dand cu capul de pragul de sus?

Bingo!

Acum, nah, și io sper  ...

Cred ca e o mare prostie sa credem ca exista alte vieti sau o viata de dupa moarte. Nu vreau sa supar pe nimeni cu afirmatia mea, dar credinta in alte vieti ne impiedica sa facem tot ce putem in viata asta. 

Fiero a scris:

Cred ca e o mare prostie sa credem ca exista alte vieti sau o viata de dupa moarte. Nu vreau sa supar pe nimeni cu afirmatia mea, dar credinta in alte vieti ne impiedica sa facem tot ce putem in viata asta. 

Nu superi pe nimeni.

Poate că e mult mai mare prostie să răspunzi în acest fel la o întrebarea filosofică ca cea de mai sus!

Aici nu e vorba de credințe, ci de întrebări filosofice și încercări de răspunsuri, eventual cu ceva argumente.

Vriies a scris:

Nu superi pe nimeni.

Poate că e mult mai mare prostie să răspunzi în acest fel la o întrebarea filosofică ca cea de mai sus!

Aici nu e vorba de credințe, ci de întrebări filosofice și încercări de răspunsuri, eventual cu ceva argumente.

Da, greseala mea a fost ca nu mi-am argumentat raspunsul, dar asta nu inseamna ca am ajuns la o asemenea concluzie fara sa cercetez, ca sa zic asa, bazandu-ma doar pe propria mea credinta. 

Ai comis o dublă greșeală! 

Și reiterez, aici nu e vorba de credință! E vorba doar de întrebări filosofice și încercări de răspunsuri...

Posibil. Nu prea am dispozitia necesara pt. filozofie. Nu ca m-as fi priceput vreodata prea tare. :) De fapt, n-ar fi trebuit sa postez pe topic.

Fiero a scris:

dar asta nu inseamna ca am ajuns la o asemenea concluzie fara sa cercetez, ca sa zic asa, bazandu-ma doar pe propria mea credinta. 

ok

și cum ai ajuns la concluzia că nu există viață după moarte? :)

Fiero a scris:

Posibil. Nu prea am dispozitia necesara pt. filozofie. Nu ca m-as fi priceput vreodata prea tare. :) De fapt, n-ar fi trebuit sa postez pe topic.

De la un anumit stadiu încolo, volens nolens, toți ne punem probleme filosofice, indiferent că recunoaștem sau nu! 

Așa că ești foarte îndreptățită să postezi pe acest topic :) 

Pentru a raspunde la intrebarea "exista viata dupa moarte", cred ca ar fi necesar sa gasim un raspuns cat de cat satisfacator la marea intrebare a filosofilor:

"ce este cunoasterea?".

Odinioara, ziceam si eu ca nu exista viata dupa moarte, si mi-am dat seama ca raspunsul meu nu se baza pe cunostinte, ci doar pe intuitie.

Am realizat ca-s prea mic si neinsemnat pentru a ma hazarda sa raspund la intrebarea asta, dat fiindca nu pot raspunde mai inati la intrebarea " ce este cunoasterea".

Platon zicea ca virgula cunoasterea trebuie sa fie justificata, credibila si adevarata.

Daca cele mai stralucite minti ale omenirii nu a reusit sa dea un raspuns cat mai complet la "ce este cunoasterea?", eu cum naiba sa ma incumet a raspunde la intrebarea: "exista viata dupa moarte?"...

vax a scris:

Platon zicea ca virgula cunoasterea trebuie sa fie justificata, credibila si adevarata.

Asta e definitia clasica a cunoasterii, drept opinie adevarata si intemeiata. Nu mai tin minte daca a fost formulata fix asa de Platon sau definitia lui a fost imbunatatita in sec. XX. Cert e ca in sec. XX, cand toata lumea considera definitia asta indiscutabila, s-a trezit unul, Gettier, care a construit niste situatii in care cele doua cerinte pentru ca o opinie sa fie cunoastere (adevarul si intemeierea) s-au dovedit insuficiente. Si asa a aruncat in aer definitia clasica a cunoasterii. Intr-un mod extrem de simplu. Situatiile respective sunt cunoscute ca contraexemplele lui Gettier. Uite unul, e de o simplitate incredibila.

Să presupunem că Smith și Jones concurează pentru o anumită slujbă. și să mai presupunem că Smith are temeiuri puternice pentru urmatoarea propoziție conjunctivă:

(d) Jones este cel care va primi slujba, și Jones are zece monede în buzunar.

Temeiurile lui Smith pentru (d) ar putea fi că președintele companiei l−a asigurat ca Jones va fi în cele din urma selectat și că el, Smith, a numărat monezile din buzunarul lui Jones acum zece minute. Propoziția (d) implica:

(e) Cel care va primi slujba are zece monezi în buzunar.

Să presupunem că Smith sesizează implicația de la (d) la (e), și acceptă (e) pe temeiul lui (d), pentru care el are temeiuri puternice. În acest caz, Smith are temeiuri sa creadă că (e) este adevarată.

Dar să ne imaginam mai departe că, fara știința lui Smith, el însuși, și nu Jones, va primi slujba, si de asemenea, fara știința lui Smith, el însuși are zece monede în buzunar. Propoziția (e) este atunci adevărata, desi propoziția (d), din care Smith a inferat (e), este falsă. În exemplul nostru, atunci, fiecare dintre următoarele este adevărată:

(i) (e) este adevărată,

(ii) Smith crede ca (e) este adevărată, si

(iii) Smith are temeiuri sa creada ca (e) este adevărată.

Dar este la fel de clar că Smith nu cunoaște că (e) este adevărată; căci (e) este adevărată în virtutea numărului de monede din buzunarul lui Smith, în timp ce Smith nu cunoaste câte monede sunt în buzunarul lui Smith, și își bazează opinia sa că (e) pe o numărare a monezilor din buzunarul lui Jones, despre care el crede în mod fals că este cel care va primi slujba.