Ce ar trebui sa fac mai departe?

APope a scris:

Salutare,

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si pareri, chiar daca unele au fost pe subiect, altele nu, chiar daca unele au fost constructive, altele nu.

De ce v-am scris?

Da, am 36 de ani, am si eu experienta mea, si de-a lungul ei am intalnit mai multe situatii care le-am gestionat cum am stiut.

Situatia asta care v-am descris-o nu mi s-a mai intamplat, si chiar asta a fost motivul pentru care am scris.

In fond, sunt constient ca nu e capatul de lume, si viata mai are multe lucruri bune de oferit, dar tind sa cred ca ea e unul din lucrurile bune.

Mi-ar place sa fie, dar asta timpul o va spune...

Parerea mea este ca timpul iti va dovedi in maxim citeva luni ca au avut dreptate cei care te-au sfatuit sa stai departe de ea.

Allexandrra a scris:

Si mie mi se pare aiurea ce face ea, dar nu stiu cati nu fac asta cel putin o data in viata. Oamenii se joaca mult pana isi dau seama ca sunt indragostiti de-adevaratelea si chiar si dupa aia. Si intr-un fel e firesc. Doar n-o sa declari fidelitate, dragoste si cele mai serioase intentii cuiva pe care l-ai cunoscut cu cateva zile in urma. 

Din pricina porcariilor astea de jocuri se produc atatea drame, pt. ca oamenii nu-s educati sa inteleaga ca sufletul unui om nu-i o jucarie cu care poti face diverse giumbuslucuri pt. a te amuza, a scapa de plicitis sau mai stiu eu pt. ce. Din fericire, sunt si persoane care nu se joaca niciodata cu sentimentele, nu gasesc jocurile nici amuzante, incitante. Eu cred ca niciodata o persoana n-ar trebui sa faca vreun angajament de fidelitate fata de o alta, pt. ca nimeni nu poate ghici viitorul si sa promiti ca poti face ceva asupra caruia nu ai control, e ridicol, deci nu la declaratii de fidelitate m-am referit cand am spus ca trebuie sa ne comportam sincer cu altii.

Care sentimente? S-au vazut de cateva ori. :) Maine-poimaine ea se poate amoreza pana peste cap de el si lui sa nu i se mai para atat de interesanta. Cine o sa sufere atunci? 

In fine, hai sa nu mai fac pe avocatul diavolului. Eu tot incerc sa spun ca suferinta e inevitabila in amor. Vin amandoua la pachet, dragostea si suferinta, asta e realitatea. Si mie mi-ar placea sa fie altfel.

Da, e inevitabila, dar cu cat oamenii sunt mai corecti unul cu altul, cu atat sufera mai putin, iar cand doresti sa preintampini suferinta inutila, inseamna ca-ti pasa de celalalt, a-ti fi indiferent sau a-ti pasa prea putin ca poti provoca suferinta, de dragul jocului, arata dispret fata de celalalt.  Sentimentele se pot naste si la prima vedere, din pacate, mintea umana nu a ajuns la performanta de a evita implicarea afectiva atunci cand exista zero garantii pt. a face asta. Totusi, sunt semne, pe care creierul le poate identifica in comportamentul celuilalt si care ne pot oferi destule detalii despre el chiar si la prima vedere, numai ca nu toti sunt capabili sa le citeasca (n-as vrea sa ma lungesc pe acest subiect, si-asa am poluat destul topicul). :) 

APope a scris:

Situatia asta care v-am descris-o nu mi s-a mai intamplat, si chiar asta a fost motivul pentru care am scris.

In fond, sunt constient ca nu e capatul de lume, si viata mai are multe lucruri bune de oferit, dar tind sa cred ca ea e unul din lucrurile bune.

Mi-ar place sa fie, dar asta timpul o va spune...

Ceva imi spune ca esti hotarat sa ai rabdare. Pari un tip instinctual, care se bazeaza pe faptul ca reactioneaza corect si gaseste mereu cea mai buna solutie.

Sunt sigur ca nu ai nici un plan. Nici eu nu mi-as face.

Pari un vanator, chiar daca la inceput am zis ca pari o victima. Dar nu se stie niciodata.

Daca era un vinator ea ne-ar fi cerut sfaturi, nu el :D

Asta nu inseamna ca nu se poate transforma in unul :)

Cred ca il place pe APope, dar nu are curajul de a intra in relatie sau pur si simplu se joaca deocamdata cu el, poate asa vede ea perioada curtarii??

APope a scris:

Salutare,

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si pareri, chiar daca unele au fost pe subiect, altele nu, chiar daca unele au fost constructive, altele nu.

De ce v-am scris?

Da, am 36 de ani, am si eu experienta mea, si de-a lungul ei am intalnit mai multe situatii care le-am gestionat cum am stiut.

Situatia asta care v-am descris-o nu mi s-a mai intamplat, si chiar asta a fost motivul pentru care am scris.

In fond, sunt constient ca nu e capatul de lume, si viata mai are multe lucruri bune de oferit, dar tind sa cred ca ea e unul din lucrurile bune.

Mi-ar place sa fie, dar asta timpul o va spune...

Eu cred ca tu nu vei avea liniste pana cand intre voi nu se va consuma ceva, orice, care sa te lamureasca pe tine daca ea este un lucru bun pentru tine sau nu. Prietenia asta nedefinita se poate lungi prea mult. Strategia impartita de tine in 2-3 variante nu arata decat ca tu vrei sa fii cu ea, sa incerci macar.

Oricat ti-ai impune sa te departezi ( chiar daca asta poate fi varianta recomandata ) nu va face decat sa te invrajbeasca si mai mult catre ea. Timpul poate sa rezolve...dar dureaza. Depinde si cat timp ai tu. Ea pare ca are destul.

Daca te retragi, vei avea remuscari si te vei gandi ( reintoarce ) mereu acolo...

sorina_sky a scris:

Depinde si cat timp ai tu. Ea pare ca are destul.

Foarte buna observatia. Cei care se joaca par a avea intotdeauna tot timpul din lume.