Tema romana

[Maria9829 0]

Ma poate ajuta cineva la tema?

 

[Amarena 13829]

nu se deschid atasamentele

[@anyry 105]

Vad ca era un subiect legat de comedie.

 

Un material ajutator:

 

Definitie: Opera dramatica în proza sau în versuri care are un continut si un deznodamânt comic si care satirizeaza realitati sociale, slabiciuni general-umane sau prezinta situatii hazlii.

 

 

          TRASATURI:

1. Modul de expunere: dialogul. De naratiune sau descriere tin doar indicatiile regizorale, de decor.
2. Are caracter comic, stârnind râsul. Comicul este realizat prin mijloace diverse: nume, situatie, moravuri, caracter, discrepanta între ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt în realitate, limbajul personajelor, gestica etc.
3. Episoadele dramatice se desfasoara gradat.
4. Actiunea poate fi simpla sau complexa, dar de o mare forta si cu un conflict puternic.
5. Personajele se caracterizeaza numai prin dialog (nu descriptiv), prin actiune, limbaj sau sunt caracterizate de alte personaje.
6. Concizia subiectului.
7. Veridicitatea si spontaneitatea reactiei personajelor la evenimentele din piesa.

 

 

CLASIFICAREA COMEDIILOR în functie de continut:

 

1. de moravuri   (când satirizeaza realitati sociale sau defecte

etice. Ex. comediile lui Caragiale, Chirita în

provincie si Chirita la Iasi de V. Alecsandri);

1. de caracter    (când satirizeaza slabiciuni transformate în

                                      viciu. Ex. Avarul de Molière, Gaitele de

Al. Kiritescu);

1. de situatie      (Titanic vals de T. Musatescu);
2. feerii                (inspirate din legende si basme: Sânziana si

                                      Pepelea de V. Alecsandri).

 

 

***

 

Despre realism:

 

 

5. Realismul: se în¡elege reflectarea cât mai fidelå a realitå¡ii obiective. Ca mi¿care literarå apare la jumåtatea secolului al XIX-lea, în Fran¡a. Conceptul realism este asociat cu numele pictorului G. Courbet, care în 1855 deschide o expozi¡ie personalå sub numele Realismul - G. Courbet- Expozi¡ie de 40 de tablouri. Din opera sa Terotician al realismului: Jules Husson (scriitorul trebuie så fie un observator atent al vie¡ii, opera lui reflectând veridic realitatea).

            Caracteristici:

• are în vedere observarea socialå ¿i psihologicå a realitå¡ii, pe care o redå cu obiectivitate;
• folose¿te tipizarea ca mijloc de redare a esen¡ei fenomenelor vie¡ii;
• surprinde personajul în transformare, cu toatå complexitatea acestuia;
• demonstreazå caracter critic în redarea veridicå a aspectelor sociale;

            Reprezentan¡i: Balzac, Flaubert, Ch. Dickens, Tolstoi, Dostoievski, Stendhal, Gogol, Mark Twain etc.

            ¥n literatura românå apar elemente ale realismului încå de la C. Negruzzi cu ²fiziologiile² sale, în comediile lui Alecsandri, în nuvelistica lui B.P. Ha¿deu etc. Realismul autentic începe så fie ilustrat în a doua jumåtate a secolului al XIX-lea, prin operele lui Ion Creangå, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, apoi B.ªt. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahu¡å, G. Co¿buc, mai târziu Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu, H. Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Gib Mihåiescu, George Cålinescu etc.

            Dintre scriitorii contemporani: Marin Preda, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Fånu¿ Neagu, Al. Ivasiuc, D.R. Popescu, A. Buzura etc.

 

***

 

Despre Fratii Jderi, Mihail Sadoveanu

 

 

 

            Rod al unei îndelungi meditatii si elaborari Fratii Jderi poate fi socotita una din cele mai valoroase realizari ale epicii noastre nationale. Prezentata de autorul însusi cu titlul de ²roman-istoric², cartea este, în acelasi timp, epopee, cronica, legenda, poem folcloric, în care se împletesc nu numai toate genurile literare, ci si toate categoriile artei: frumosul, gingasul, sublimul. La baza romanului stau, în primul rând, cronicile, literatura populara, precum si un vast material legat de figura lui Stefan cel Mare, erou intrat în legenda de la Grigore Ureche si Ion Neculce la Vasile Alecsandri, Eminescu, Delavrancea. In aceasta masiva constructie structurata în trei parti (Ucenicia lui Ionut, Izvorul Alb, Oamenii Mariei-Sale) Sadoveanu creaza ²mai multe romane²: al formarii (Ionut Jder), al unei domnii glorioase (Stefan cel Mare), al curtii domnesti, al unei familii (Jderii), al ritualului erotic si al eroismului. Toate aceste microromane converg, simultan si concentric, atrase de forta seducatoare a marii personalitati a omului politic, strateg si justitiar - Stefan. In ansamblul ei, trilogia este un elogiu adus domnitorului care a dat Moldovei o deosebita stralucire ca aparator al independentei românilor din Carpati si Nistru. Titlul romanului este simbolul unitatii interne a familiei Jderilor, bazata pe un semn distinctiv: pata de culoarea blanii de jder care aparea la o anumita vârsta sub ochiul stâng. Departe de a fi o simpla sintagma literara Fratii Jderi implica ideea de înrudire familiala de asemanare în interior si de deosebire în exterior. Primul volum Ucenicia lui Ionut (1935) se deschide cu un ritual traditional - hramul Manastirii Neamtului - unde numerosi oameni îsi dau întâlnire, se cunosc, discuta si fac aprecieri asupra domnului si a domniei. Povestitorul regizeaza scena asteptarii lui Stefan-Voda, surprinzând psihologia multimii, atitudinea ei fata de eveniment. Se discuta cu aprindere si cu un deosebit respect despre domnitor scotându-se în relief înfatisarea si puterea voievodului: ²Se vorbeste prin sare despre maria-sa ca-i un om nu prea mare de stat, însa groaznic când îsi încrunta sprânceana². Mihail Sadoveanu realizeaza un portret simplu din câteva linii si culori, dar întru totul memorabil: ²...avea obrazul ars proaspat de vântul de primavara. Se purta ras cu mustata usor caruntita...². Cuvântarea tinuta la aceasta procesiune fastuoasa sintetizeaza o epoca, defineste un program, expune o filozofie a puterii. Domnitorul este vazut de multime ca un trimis al divinitatii, iar vorbele lui au putere de lege. Dupa participarea la slujba bisericeasca, este descris ospatul de hram, unde Stefan îl cunoaste pe Ionut Jder, fiul cel mic al lui Manole Par Negru. Mezinul Ionut, rod al unei legaturi extraconjugale, va fi destinat din porunca domnesca, uceniciei la curte pe lânga oamenii de arme, pentru a deprinde mestesugul strategiei si a se obisnui cu greutatile vietii de ostean. Scoala razboiului era scoala vietii, caci împresurata de dusmani, tara trebuia aparata. Axul central al primului volum îl constituie romanul formarii lui Jder. Ionut se initiaza nu numai în meseria dificila de ostean al lui Stefan, ci si în ritualurile de la curte, în neprevazutele si complicatele conventii ale dragostei, în legile nescrise, dar irezistibile ale prieteniei. Insarcinat de domnitor sa-l slujeaca pe Alexandrel-voievod fiul sau cel mare, Ionut Jder se remarca prin temeritate fiind gata sa întreprinda orice actiune, sfidând orice pericol. Alaturi de Alexandrel cu care leaga o fratie de cruce, va descoperi mirajul erosului, vraja lui seducatoare. Subiectul convorbirilor celor doi tineri, are o singura tema: Nasta din Ionaseni. Ionut traieste si el febra dragostei fiind nedumerit si îngrijorat de necunoscutul ce se naste în sufletul lui. Nasta îsi descopera dragostea adevarata nu în fiul lui Voda, rece si orgolios, ci în ochii lui Ionut caruia îi creaza nenumarate obsesii, nopti de cosmar. Daca dragostea lui Alexandrel este un capriciu, o aventura ca multe altele, cea a lui Ionut este sincera, unica. Nasta este rapita de tatari si Ionut va pleca sa-i dea de urma, riscându-si viata. In cele din urma, afla ca jupânita s-a aruncat în mare ca sa scape de robie. Tineretea lui Ionut si, mai ales, educatia sa sunt conditionate atât de mediul familiei care-l creste ca si de cei din anturajul curtii domnesti. Toti i-au transmis o moralitate în care virtutea, eroismul, sacrificiul pentru domn si tara sunt mai presus de toate. Peregrinarile lui prin Moldova si prin lume sunt adevarate examene date în fata multor capcane. O data intrat în ²împaratia neagra² a turcimii, Ionut Par Negru este obligat de împrejurari sa joace toate rolurile pe care o lume ostila i le impune. Sfârsitul calatoriei înseamna pentru Jder încheierea uceniciei si începutul maturizarii.

            In volumul al doilea Izvorul Alb (1936) se prezinta curtea lui Stefan cu figurile ei reprezentative. Dintre personajele introduse în actiunea romanului se disting Nechifor Caliman cu fiii sai, calugarul Timoftei din Serbia si altii. Ca un adevarat duhovnic si sfetnic al lui Stefan, arhimendritul Amfilohie Sendrea este totdeauna cu mintea si inima aproape de voievod. Acesta asculta toate spovedaniile domnului, le accepta sau le respinge, le talmaceste adevarul. Stratonic, ²calugarul cel nebun² face un joc dublu: sub masca nebuniei se ascunde un om al voievodului, care vegheaza, stie, informeaza la timp, unde si când s-a ivit vreo primejdie, unde si când se pune la cale un complot. Fiind pretutindeni cu ochii si urechile la pânda sub o înfatisare de cucernica smerenie, monahul bufon înregistreaza, talmaceste totul.

            Unele întâmplari au un caracter aventuros. Astfel, jupânita Marusca, fiica lui Iatca Hudici, în realitate fiica naturala a lui Stefan, este rapita de un boier si dusa în Polonia. Jderii stiind ca aceasta este iubita fratelui lor, comisul Simion, se hotarasc sa întreprinda o actiune fulger pentru descoperirea si aducerea ei în tara. Travestiti în negustori de vite, ei ajung în Polonia, salvând-o, dupa aceea va urma casatoria lor. Stefan se casatoreste cu o descendenta din familiile împaratilor bizantini, Maria de Mangop. Alaturi de osteni, vânatori, curteni, domnul participa la o vânatoare unde salasluieste ²bourul cel tare² locurile legate de amintirea legendara a unui ascet întelept.

            Volumul al treilea Oamenii Mariei-Sale (1942) este cartea pregatirii marii batalii de la Podul Inalt din 1475, încheiata cu rasunatoare victorie a lui Stefan asupra turcilor. Bizuindu-se pe popor, domnitorul, un admirabil strateg si ostean a facut posibila o asemenea victorie în fata unui dusman atât de coplesitor ca numar. Din dragoste pentru pamânt si tara ²oamenii Mariei-Sale² se acopera de glorie. Sadoveanu reînvie scena luptei, momentele ei cruciale, atmosfera hartuielilor. Tabloul bataliei este grandios si de un mare realism. Impotriva ²urdiei² se misca în graba comisul Manole cu cele ²16 steaguri², iar mai la vale turcii sunt paliti din doua laturi de alte steaguri. Moldovenii ²împing lupta în raspar² înscriind acea ²înfricosatoare izbânda a lui Stefan care s-a vestit de faima în lume si s-a pomenit în veac².

            Moartea lui Manole si a fiului sau Simion, strapunsi de multe suliti, a batrânului Caliman si a fiului sau Samoila, nu are nimic tragic. Stefan îi venereaza cu piosenie chiar pe câmpul de lupta, dar este constient de menirea tarii sale, aici la Portile Crestinatatii de a lupta mai departe pentru neatârnare: ²Când rasare soarele avem sa ne aducem aminte de ei si avem sa-i jelim de asemeni când soarele asfinteste...² Epopeea nu este sfârsita de povestitor ci de calugarul Nicodim, care scrie în ceaslov: ²Dumnezeu sa-i miluiasca întru iertarea lor².