Kleopatrah a scris:
Nu e doar asta; un semestru intreg la matematica in clasa a 2-a si apoi din nou in a-3-a fi-mea a avut la scoala probleme in care trebuia sa ia in calcul doar informatii utile pentru a da rezultatul corect:
Exemplu - Dan cumpara 6 napolitane .O napolitana costa 1 leu . Cat va primi rest Dan daca el are o bancnota de 10 lei; vanzatoarea are halat albastru si magazinul inchide la ora 22?
Cineva care are copii in primara sau gimnaziu ar putea sa confirme asta; nu cred ca doar la scoala lui fi-mea s-au facut astfel de probleme....
Asta e ca-n problema aia haiosă, gen:
Un autobuz pleacă dintr-o stație. În prima stație, urcă 7 oameni. În următoarea, urcă 5 și coboară 2. În următoarea, urcă 8 și coboară 3. În următoarea, urcă 10 și coboară 8. În următoarea, urcă urcă trei și coboară 4.
Întrebare: Câte stații au fost?
Ăsta da, ar putea fi un exemplu despre ceea ce spui tu, anume despre faptul că un copil, având în vedere premisele și ceea ce se cere în problemă, ar trebui să ia în calcul doar informațiile utile pentru a da rezultatul corect. În cazul de față, te apuci să faci socoteli inutile cu privire la numărul pasagerilor care urcă și coboară, însă, surpriză! Întrebarea e: Câte stații au fost?
În cazul problemei noastre, io nu-s convins că cel care a băgat problema în manual a făcut asta doar cu intenția de a da ca exemplu o problemă în care „trebuia sa ia in calcul doar informatii utile pentru a da rezultatul corect”. deși să zicem că iau în calcul și această posibilitate.
Bun. Mai departe, presupunând că asta a fost intenția autorului, hai să vedem cum ar suna de fapt, problema și rezolvarea acesteia. Poi, eliminând chestia cu „ochii verzi”, care ar fi chestia inutilă, problema pe care ar trebui s-o rezolve copilul de clasa a doua s-ar rezuma la:
Trei frați au produsul vârstei 12. Câți ani are fiecare?
Cu soluțiile pe care și noi, cu mintea noastră coaptă, le-am dat undeva mai sus, respectiv:
1 x 1 x 12 = 12
1 x 2 x 6 = 12
1 x 3 x 4 = 12
2 x 2 x 3 = 12
Poi, bre, mânca-v-ar tata! Nu vi se pare că e cam greu pentru un copilaș de clasa a doua, care abia ce învăță și el adunarea și scăderea, se străduiește pe la înmulțiri și încă nu are habar de ceea ce noi numim „abstarct” și „analiză”, să realizeze că e vorba de o problemă cu soluții multiple și s-o rezolve?