Maeve a scris:La subiectul asta sigur nu te astepti
Aș crede doar într-un Dumnezeu care știe să danseze! :)
vax a scris:
salut! :)
totusi, nu mi-ai raspuns la intrebarea: "de ce uneori stralucim si alteori nu?".
ce zici de suflet, Vriies?
ala de cantareste intre 0,01 si 21 de grame?
nu-i el responsabil oare de stralucirea noastra?
curios, de ce intermitenta si nu continua?
ceasul biologic se rasfrange asupra sufletului, ori ba?
daca te plictisesc, spune-mi ca schimbam macazul. :)
Bună să-ți fie inima! :)
Io credeam că ți-am răspuns undeva mai sus, unde dădeam două variane. Una era că, precum natura, funcționăm și noi ciclic, cu suișuri și coborâșuri. Cealaltă era că strălucirea noastră (dacă vrei, interioară) e cam aceeași, doar că e greu de perceput pentru cei care percep doar manifestările exterioare.
În mod cert strălucirea, metaforic vorbind, vine de undeva din interiorul ființei noastre. Și astfel ajungem la suflet.
Despre suflet? Oho! Mi-am spart capu cu metafizica ani de-a rândul și încă mi-l mai sparg! 
Știu, cunosc problema cu „cântărirea sufletului”, anume că s-ar fi făcut nuș ce experimente cu cântărirea corpului muribunzilor în urma cărora ar fi rezultat, în chiar momentul morții, o pierdere bruscă de greutate de câteva grame. Cert e că a noastră comunitate științifică nu s-a exprimat în acest sens, drept pentru care această cântărire a sufletului pare mai degrabă un mit modern. Plus de asta, logic vorbind, având în vedere natura subtilă a sufletului (cât de material e sufletul?) e greu de explicat cum anume acesta ar putea să cântărească ceva grame :)