Bun. Tre să mărturisesc faptul că imaginea spațială a unui univers care se dezvoltă în spirală pe orice direcție, e cam greu de reprezentat.
Poate una mai intuitivă și mai ușor de reprezentat, în legătură cu expansiunea universului, ar fi cea a unui balon. Toți am umflat baloane în copilărie și nu numai. Dacă desenăm niște puncticele pe suprafața balonului (să zicem că acestea ar reprezenta niște galaxii), apoi îl tot umflăm, observăm că distanța dintre aceste puncte, între umflări succesive, se mărește.
Bine, e o imagine foarte vagă și săracă a ceea ce se întâmplă de fapt în univers, însă are darul de a da mai degrabă o imagine intuitivă. Cum ar fi:
Universul, ca și balonul nostru (o reprezentare, dacă vreți, foarte săracă), pornește de la o stare foarte mică și densă care se tot extinde. Centrul balonului, dacă vreți, ar fi starea universului din momentul Big-bang-ului.
Toate punctele pe care le vedem noi pe suprafața balonului, la un moment dat, să zicem „galaxiile”, au fost anterior împreună și noi vedem acum, pe măsură ce balonul se umflă, cum distanțele dintre galaxii cresc .