Mercic și bine te-am găsit! :)
Revin la gândirea abstractă, încercând să explic ce e și cum...
Exemple de gândire abstractă găsim la tot pasul în viața de zi cu zi. Astfel de exemple care-mi vin imediat în minte:
Gândirea implicată în rezolvarea unei banale și simple probleme de geometrie, de fapt a oricărei probleme de matematică sau a problemelor de logică în care sunt folosite simboluri.
Propozițiile în care sunt folosite metafore, alegorii sau pur și simplu orice citat sau vorbă de duh prin care se sintetizează o experiență cum ar fi: „Egalitatea nu există decât în matematică”, „Uneori oamenii nu vor să audă adevărul, deoarece nu vor să le fie distruse iluziile” etc.
Dar la o primă vedere pare a nu fi tocmai ușor de înțeles pentru cineva care nu a cugetat la acest aspect, pentru că gândirea abstractă este o caracteristică a însăși gândirii noastre, e lipită de noi, e deja prezentă în noi din copilărie și e implicată în orice domeniu al activității umane: filosofie, științe, artă, literatură etc. E ca și cu folosirea unor termeni comuni, precum energie și conștiință, de exemplu. Majoritatea folosim la greu acești termeni, știm ce semnifică, însă când ni se cere să-i definim sau să-i explicăm pe îndelete observăm că întâmpinăm mari dificultăți.
Foarte pe scurt spus, gândirea abstractă se mișcă dincolo de aici și acum, fiind abilitatea de a gândi despre obiecte, principii și idei care nu sunt prezente fizic.