Cvadratură

master.omega a scris:

Doar o mica parte a umanitatii poseda seminte de moralitate si/sau spiritualitate. 

(...)

E posibil ca moralitatea si spiritualitatea sa fi servit in etape mai primitive ale evolutiei.

Pai tocmai faptul ca foarte putini oameni sunt autentic morali si spirituali ma pune pe ganduri. Un procent foarte mic din omenire a stabilit norme morale si a instituit credinta in ceva aflat dincolo si peste lumea materiala. De unde forta asta incredibila a celor putini asupra celor multi? Manipulare? Nu cred. Ma uit la oamenii evoluati (cu care nu prea am avut de-a face decat prin intermediul marturiilor) si vad ca erau perfect capabili de realizari materiale (acumulari de averi sau descoperiri in matematica), dar au renuntat in favoarea unor lucruri considerate de ei superioare. Ce i-a determinat? Ca nebuni nu par. 

Nu cred ca moralitatea si spiritualitatea au fost etape mai primitive din mai multe motive. O sa-l dau pe cel logic. Ar fi trebuit ca toti oamenii sa ajunga dpdv spiritual la acelasi nivel cu invatatorii lor de-acum 2000-4000 de ani, ca sa se arda etapa. Or, oamenii sunt in continuare foarte departe de asta.

master.omega a scris:

E frumos sa spui ca vezi in om dincolo de fizic. Ce e dincolo de fizic? Sufletul? Nu a fost gasit. Poate fi un simplu concept învechit, cu care oamenii de demult isi explicau constiinta de sine.

In acest caz, nivelul fizic-utilitar nu e si aparent, ci e chiar real, ultima realitate .

Spui ca sufletul sau constiinta nu a fost gasit de parca omul ar fi atat de evoluat si ar avea instrumente atat de fine incat daca ar fi existat, ar fi fost gasit. Dar, din perspectiva istorica, si miscroscopul a fost descoperit recent. Mecanica cuantica abia daca a facut ochi. Omul abia a deschis ochii catre zonele invizibile. Ce sa descopere la nivelul asta de evolutie? Bacteria si electronul deocamdata.

master.omega a scris:

Intr o relatie de lunga durata cu sine. O persoana foarte bogata interior, stabila si complexă si individuata mai are nevoie de un partener care sa o mai imbogateasca relational prin schimburi reciproce? Ce s ar mai putea adauga peste preaplin?

Omul are nevoie de comunicare, de schimb. E o capcana aici. Credem ca avem nevoie de informatia pe care o primim in urma comunicarii. De fapt, avem nevoie mai mult de actul comunicarii, si mai putin de informatia in sine.

O sa cred ca psihologia a rezolvat problema singuratatii cand o sa imi explice de ce un apus de soare e mult mai frumos cand il vezi cu iubitul sau iubita si de ce am nevoie sa il vad impreuna cu cineva.

Allexandrra a scris:

Omul are nevoie de comunicare, de schimb. E o capcana aici. Credem ca avem nevoie de informatia pe care o primim in urma comunicarii. De fapt, avem nevoie mai mult de actul comunicarii, si mai putin de informatia in sine.

Adevarat.  Omul fiind o fiinta care traieste in grup, comunicarea este legatura intre acea organizatie de fiinte, indiferent cum se numeste grupul.  Din necesitatea de a comunica am dezvoltat si vocabularul, limbajul si tot ce mai vine in acest pachet fara care nu exista Om Inteligent pe 2 picioare si spatele drept.

Despre apus de soare nu am prea mult de spus ca nu se admira pe vremuri ca azi, dar sint de parere ca orice priveliste pare mai frumoasa si mai romantica in anturajul cuiva placut si aproape.  

Stu' a scris:

Iubirea nu e reativa.

Or iubesti, or nu.

Or esti iubit, or nu.

Si asta se simte, nu se matematizeaza.

De fapt, efectele sunt cele care indica unde e iubire si unde nu e.

Cum iti explici totusi ca exista oameni care isi iubesc partenerii si totusi ii inseala?

Iubirea nu are de a face cu ..sa zicem , caracterul.

Deci oamenii care isi inseala partenerii nu au caracter? Hmmm ... interesant ...

Gaslight a scris:

Deci oamenii care isi inseala partenerii nu au caracter? Hmmm ... interesant ...

Tragi niste concluzii..

In functie de caracter si nu numai, omul poate insela.

Gaslight a scris:

Cum iti explici totusi ca exista oameni care isi iubesc partenerii si totusi ii inseala?

Pai nu iubesc. :)  Doar se dau ei asa, mai complicati.

Allexandrra a scris:

Dar melodia asta de ce ma doare?

Ai un creier complex, capabil sa proceseze simultan stimulii ce străbat multe retele neuronale. Creierul este invadat de informatii bogate si diverse. Este suprasolicitat de stimuli. De ex un acord iti aminteste de o seara calda de vara când mergeai desculta prin lanuri cu prima iubire. Alt acord iti sugerează împlinirea viselor de a lua premii in viitor, iar cu banii vei face calatorii, si anticipezi multe senzatii tactile si gustative si olfactive dr care te vei delecta on acele experiente noi, deci plăcute creierului. Mecanismele de recompensa se activează. Urechea degusta ritmul si basul, si tu procesezi si asta. Sinestezii. Se creează sinapse noi. Creierul procedează intens retele neuronale simultan. E cea mai tare hrana pt el: Stimuli noi, diversi. Pt ca nu e obisnuit cu aceasta intensitate, si o traduce singur in următorii termeni: Frumusete, armonie, vraja, poezie, infinit, inefabil, misterios, plăcere pana la durere, spiritualitate.

Însă daca ar putea trece la următorul nivel, in care ar functiona asa de turat in orice activitate (job rutinat, trafic, spălat vase) , atunci frumusetea dureroasa ar fi noua obisnuinta. Si ar trebui sa urce la noul nivel de intensitate pt a putea simti ceva nou.

Ai ales o melodie cate trimite la zbor peste munti. Imponderabilitate, putere precum cea a vulturului, libertate, eliberare de griji, fericire, absolut.

A doua melodie trimite la infratirea popoarelor intr o umanitate armonioasa si fericita, capabila sa realizeze astfel cele mai indraznete vise.

Dpdv al bogăției stimulilor e enorm aici. In putine sugestii se ascund subiecte multiple ce ar putea fi dezbătute in enciclopedii.

Creierul percepe aceasta coplesire de informații plăcute ca frumusețe. Însă totul poate fi explicat prin neurologie

Prin neurostiinte, poate. N-as cred ca vom ajunge vreodata sa intelegem tot. Si cred ca nici nu ar fi de dorit. Spuneam ca sunt de acord cu tine, master, cred ca in viitor oamenii vor prefera robotii in detrimentul semenilor lor. Se va intampla asta pt. ca suntem tot mai grabiti, nu mai avem rabdare sa-l descoperim pe celalalt, vrem totul repede si, daca se poate, sa nu oferim nimic in schimb, asa ca ne vom multumi cu surogate, surogate care ne vor complini afectiunea pe care ar trebui sa o primim de la alti oameni. Ele ne vor oferi ceea ce dorim usor si fara sa ne puna vreodata in situatii inconfortabile. Dar asta nu cred ca va fi in favoarea noastra, noi insine vom deveni niste surogate, pt. ca instrainarea ne va sarci spiritual si ne va dezumaniza. Vom fi instrainati unii de altii, insa fara sa simtim instrainarea ca pe ceva apasator.

adal* a scris:

Pai nu iubesc. :) Doar se dau ei asa, mai complicati.

Apoi se exprima prin om, prin forma omului.

De aceea unele sunt iubiri inconstiente, altele mature, altele altruiste, altele egoiste. Pt ca oamenii sunt diferiti iar iubirea, darul acesta minunat, nu este suficient sa schimbe nimic. Ii mai trebuie multa constientizare si exercitiu.

Fiero, nu uita ca atunci regasim mai tare in noi puterea de schimbare, de inaltare, cand simtim ca pamantul se misca sub noi.

Dureaza putin, dar merita:

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=615142015344730&id=100005468106373