@Larry13
Dacă îţi revizuiai afirmaţia din final, rămâneai un corect reamintitor al necesităţii studiilor statistice pentru a da o bază riguros-matematică astrologiei. (Adică, baza astrologiei ca ştiinţă nu poate fi dată doar de nişte constatări a căror credibilitate rămâne relativă la mintea care le eveluează empiric probabilitatea.)
Dar, când ai adăugat şi machiavelismul "Principelui", care, socot eu, este doar neputinţa oricărui lider de a găsi diferenţa între bine şi rău, ştiut fiind că orice acţiune are consecinţe şi bune şi rele, iar acestea sunt relative la fiecare evaluator în parte...ai contrazis raţionamentul democratic: un om nu poate face diferenţa între bine şi rău (în sens general, social), ci numai un popor poate.
De aceea, reamintesc: "legea junglei" plus mintea omului egal autodistrugere (în câteva milenii de la epoca fierului). Omul necesită o lege specifică pentru a supravieţui ca specie.
Apoi: legea nu poate avea decât o varianta democratică.
De exemplu, Inchiziţia încerca o variantă gen: "să punem bariere cultivării minţii, şi salvăm omenirea de la autodistrugere". Culmea: ei ştiau, cumva, că tehnologia duce, inevitabil, la proliferarea psihotronicelor, numite de ei "satana". DAR ne-egalitatea din această "lege" a lor a lăsat mereu o "elită" să se cultive. Aşa că TOT am ajuns la bomba atomică şi închisorile psihotronice. Până la peisajul urât din Matrix mai este doar un pas.
Eu sunt o lumină nu doar pentru că fac raţionamente la scară largă în timp şi spaţiu, ci pentru că sunt nevoit să le fac şi să le prezint ca "lumină" datorită experienței de viaţă.
Eu însumi pot mărturisi că nu există nicio dreptate la cei (auto)îndreptăţiţi să se prezinte ca specialişti în vreo lege, ca oameni informaţi sau ca "law enforcement".
Nu ne vom putea niciodată baza pe încredere, pe triumful automat al iubirii, pe suficienţa faptelor martirilor.
Avem nevoie de democraţie. Care este mult mai mult decât ce avem azi!
...Fără democraţie, cenzura continuă. De aceea baza statistică pentru astrologie n-o să treacă prea curând de un biet Gauquelin, care a primit "o îndreptăţire" din partea cenzurii pentru simplul motiv că el a purces cu sinceritate la demolarea astrologiei. Dar a fost tentat ca, atunci când a făcut o statistică serioasă (aceea menţionată mai sus nu este un studiu statistic) să recunoască prezenţa clară a unor fenomene astrologice. Se poate ca orgoliul lui de detractor să fi fost înlocuit cu cel de cercetător - el a pus bazele unui soi de astrologie "reconstruită de la zero". Corelaţiile lui statistice au fost un adaos util pentru astrologie şi pentru credibilitatea ei ca posibilă ştiinţă.
...continuând ideea necesităţii unei legi care să apere animalul uman violent de propria lui capacitate tehnică de distrugere, ca să nu dispară în câteva milenii de la primele lui descoperiri tehnologice (toporul, etc), legea ar fi trebuit să fie egală pentru toţi, de unde rezultă şi democraţia. Cu elitele s-au dezvoltat armele, dar frâna lor nu. Ei pur şi simplu trag în populaţie.
poporul, ca legiuitor real, s-ar fi grăbit să demoleze orice frână în calea progresului. Dar, pe de altă parte, tot el era şi NEVOIT şi CAPABIL să dezvolte mecanisme de frână pentru uzul tehnologiei, în primul rând un regim al armelor, în al doilea unul al impactului industriei asupra mediului.
DAR n-a făcut asta câtuşi de puţin. "Elita", "urmând" "ideologia" unei selecţii artificial-naturale şi a unei legi junglo-omeneşti, dezvoltă o bătaie mondială haotică, în care vor fi selectaţi cei mai violenţi. De aceea, aceste miş-maşuri în plan ideologic garantează de fapt autodistrugerea omenirii.
Autodistrugerea se va produce pentru că nu avem democraţie, şi asta pentru că aproape nimeni nu are chef de o lege reală, pentru care să muncească în mod constant, ci fiecare poporean preferă "filosofii" trunchiate la câte cuvinte, mergând până la "binele şi răul sunt denumirea unor condiţionări din copilărie" (nici vorbă de discutarea unei filosofii absolut necesare!).
Cine îi va instrui în singura filosofie salvatoare? Căci au nevoie, doar nu se naşte nimeni învăţat.
Mai rău este că aproape nimeni nu are chef de egalitate în raport cu legea, chit că numai acest lucru o face să fie lege. Mai degrabă, majoritatea se visează o (posibilă) elită, dar nu una care să muncească pentru o lege a omului (nu a junglei), ci o elită specializată în dispreţuirea celorlalţi, pe care vrea să îi lase, practic, fără lege, cu doar un crâmpei îngust.
De aceea, "legea" noastră este acum ca un petic de pătură care nu înveleşte pe toţi, pentru care ne batem şi de care tragem până când şi peticul acela se face franjuri. Aceste zdrenţe de lege sunt prezentate apoi de unii "maeştri" ca "unghiuri" sau "culoare" de "evoluţie" şi sunt, cât ar fi ele de mărunte sau de strâmte, prezentate ca nişte "privilegii".
Dar binele şi răul, în plan social, sunt, evident, sinonime cu legea şi fărădelegea atunci când legea este reală, democratică.