Care ne este adevaratul caracter?

Am vizionat o parte din episoadele serialului Westworld de curand si de atunci imi tot suna cateva intrebari in cap:

1. Oare e posibil ca intr-un joc care simuleaza foarte fidel realitatea caracterul nostru sa iasa mai usor la iveala?

2. E posibil ca intr-o lume in care actiunile noastre nu au consecinte definitive, efectele acestora (actiunilor) fiind sterse, sa ne manifestam cu totul diferit fata de felul in care o facem in lumea reala?

3. Putem ajunge pana acolo incat sa ignoram cu desvarsire suferinta unei alte fiinte, chiar daca aceasta fiinta nu este om autentic, dar este astfel creata incat sa imite foarte bine omul?

Pt. cine nu a urmarit serialul, pe scurt, iata povestea.

"Westworld își desfășoară acțiunea într-un parc de distracții tematic, un fel de Jurassic Park cu roboți. Este vorba despre un loc ce recreează Vestul Sălbatic cu ajutorul androizilor, ce țin locul animalelor și locuitorilor, și în care vizitatorii își pot îndeplini orice dorință de suspans și aventură. Asta până când lucrurile iau o întorsătură urâtă atuci când computerul central al parcului se defectează și roboții scapă de sub control."

La 1 as zice da. Mai ales daca pui omul in niste situatii menite tocmai sa activeze anumite comportamente.

2. Da, cred ca e posibil.

N-as putea, considerand intrebarea 3, sa privesc suferinta unei pseudo-fiinte umane cu detasare... dar sunt convins ca unele persoane ar putea-o ignora, tocmai in ideea ca nu e fiinta umana(daca ar cunoaste aspectul asta). Daca un robot ar putea suferi, l-am lasa sa sufere? Eu unul nu, as interveni, as incerca macar sa vad ce pot face.

Acum o sa vin cu o alta intrebare. :) Bun, de acord ca nimeni nu se cunoaste atat de bine pe cat pretinde sau crede ca s-ar cunoaste, oamenii au tendinta sa se vada mult mai frumosi decat sunt in realitate, totusi, ceea ce ma intereseaza foarte tare este sa stiu daca intr-o astfel de realitate simulata, oamenii ar putea sa actioneze in asa fel incat sa nu creeze situatii care sa le scape de sub control (atata timp cat cei care dirijeaza jocul sunt chiar ei insisi) si sa lase sa se manifeste foarte evidentiat partea lor negativa sau, dimpotriva, ar cauta sa creeze astfel de situatii tocmai pt. ca stiu ca nu au consecinte iremediabile?

Desi nu joc astfel de jocuri, nu mi se par interesante, nu cred ca iti arata caracterul, indiferent ce faci in jocul respectiv, pentru ca nu e real. Daca sunt o fire competitiva si trebuie sa impusc 40 de inamici in joc ca sa fac 100 de puncte, de ex, o fac si gata. Dar in viata reala nu pot sa ucid unul macar, nici pt o suma de bani, nu doar pt ca platesc cu puscaria ci si pt ca nu as putea trai cu asta pe constiinta.

Jocurile sunt jocuri si atat, alunga plictiseala sau distrag atentia.

Nu stiu ce sa spun la copiii in formare, poate aici ar fi de discutat

1 da

2 da

3 unii da altii nu

4 unii da altii nu

1. Caracterul iese la iveala in situatii limita. Teoretic. Practic, nu mai actionam atat de usor la rece. Instinctul de supravietuire isi spune cuvantul si nu multi oameni sunt capabili sa il depaseasca. Daca s-ar putea simula asa ceva astfel incat creierul sa o perceapa ca pe o realitate, teoretic raspunsul ar fi ,,da'', pentru unii.

Practic, insa, nu se stie. Creierul, omul, este imprevizibil. Are capacitatea de a se adapta. O capacitate generala.

2. Depinde cat de emotionali suntem. Sub emotie, mai greu cu gandirea si actionarea ,,la rece''. Chiar daca stii ca omorand un om nu este ceva definitiv, poate nici macar la nivel de influenta a constiintei ( se sterge tot din memorie) - pe moment poate vei ajunge sa te intrebi :,,si daca de data aceasta va fi definitiv? Daca ma voi transforma intr-un monstru si nu imi voi redobandi umanitatea?''

De ce poate ne-am intreba? Caci, uite, ne intrebam fel de fel, ca aici, in acest topic.

Pentru ca asa functioneaza mintea umana.

3. Daca ne-am pune intrebare ,, Daca e totusi un om adevarat?'' - vezi 2...

Atunci e posibil sa nu.

Ideea e ca pt mine nicio intrebare nu are un raspuns cert.

Dar, asa functioneaza mintea umana.

Fiero a scris:

Asta până când lucrurile iau o întorsătură urâtă atuci când computerul central al parcului se defectează și roboții scapă de sub control."

 Computer sau fiinta umana, daca sint scapati de sub control devin periculosi celori din jur, indiferent care-i motivul.

Ai vazut The Purge? http://www.imdb.com/title/tt2184339/

Despre o zi speciala, o data pe an, in care timp de 12 ore orice crima este legala. In care fiecare poate sa se duca peste cine l-a enervat, peste cine i-a starnit ceva invidii, poate.. si sa faca ce vrea, fara sa fie pedepsit. De a doua zi, totul reintra in "normal".

Eu cred ca, daca nu ar exista constrangeri morale, sociale, daca nu ar exista metodele coercitive ale politiei,  statului etc.. oamenii ar fi capabili de orice sau.. aproape orice. S-ar lasa mai mult condusi de instincte, mai ales in situatii de criza, cum zicea si Stu.

Vezi si Imparatul mustelor, aceeasi situatie.

Cred ca omul isi arata adevaratul caracter cand nu este constrans moral/social si cand pune mana pe putere, de orice fel ar fi ea.

Nu am vazut The Purge, insa am auzit de el si as vrea sa il vad. Nici celalalt film nu l-am vazut. Sunt de acord ca in situatii de criza instinctul de supravietuire determina schimbari foarte mari in comportamentul uman, dar ma uimeste (inca) ca asta se intampla si atunci cand acele situatii sunt create de el insusi. Probabil sunt foarte plictisitoare, pt. ca eu nu imi doresc sa am posibilitatea sa fac intr-un joc simulat altceva decat as putea face in realitate.

Subscriu in totalitate la ultima fraza. Trist rau.

Asta cu pusul mainii pe putere cred ca trebuie cumva nuantata. Puterea corupe, asta a zis-o unul mult mai destept ca noi, prin urmare nu putem spune ca un om ajuns la putere e rau ca asa era el prin natura lui si puterea i-a dat prilejul sa-si dea arama pe fata. Putem spune ca este coruptibil, asta cred ca e mai potrivit. Putem sa fim siguri in unele cazuri de bunele intentii la preluarea puterii. Omul nostru ajuns cu fraiele in mana poate sa se comporte cu totul nepotrivit, imoral, amoral, ... cred ca e legat si de faptul ca nu e persoana potrivita sa aiba puterea. Nu stie sa managerieze acest aspect nou foarte important in viata lui.

In concluzie adevaratul caracter raportat la putere, da, si-l arata o persoana atunci cand ajunge sa o detina. Dar nu la modul general, asta nu cred ca e potrivit sa afirmam.