Pacatul

Poate din perspectiva ta, ca si cel care greseste. Dar din perspectiva celui caruia i-ai gresit, cum se numeste?

E irelevant, tot greseala este...

cioanas a scris:

Poate ne spui ce cred ateii despre pacat!

Ateii? Cred ca fiecare avem o parere proprie - tine de atributul de a gindi.

cioanas a scris:

Pai Iahve este numele Lui si descopere caracterul Sau ,la fel de bine Dumnezeu se descopere ca si Elohim,Iahve Shalom si multe alte nume care arata caracterul Sau!

Daca crestinii romani ii spun Dumnezeu si cei americani God, asta nu inseamna ca este un alt Dumnezeu! Daca citesti Scriptura sigur nu vei mai avea atata confuzie in sensul acesta!

Pacat este sa nu crezi in Dumnezeu si sa nu asculti de El!

Disputele de genul Iisus sau Isus ,sunt "apa de ploaie"!

O fi, dar ce legatura au cu pacatul?

Un sot trebuia sa mearga intr-o audienta.El avea in mana o camasa,pe care o imbracase si seara trecuta .Se uita la ea ,apoi intreba pe sotie :" Draga ,ce zici de camasa aceasta ,e destul de curata, ca sa merg cu ea in audienta?" -"Ce crezi tu?"- zise sotia din bucatarie . "Nu prea e curata"zise el . "Daca nu e destul de curata ,inseamna ca e murdara,ia alta care e curata"-zise ea. Acesta e bun exemplu de a judeca nu numai camasile ,ci viata si faptele . Ceea ce nu e destul de curat ,inseamna ca e murdar.Chiar si cele mai mici pacate sunt o murdarie pe suflet.Crezi tu ca e destul de curata viata ta nu pentru audienta, ci sa te prezinti in fata lui Dumnezeu? Sangele lui Isus Cristos are putere sa-ti curete viata ta, ca sa poti sa te prezinti inaintea lui Dumnezeu! Ce atitudine ai fata de Jertfa Domnului?

**************************************************************************

Renumitul predicator al Londrei, CH.Spurgeon,vorbind despre starea sa dinainte de mantuire ,a zis:"Cand am fost atins de Duhul Domnului,sub convingerea de pacat, am avut un puternic simtamant al justitiei divine.

Pacatul, orice ar fi el pentru altii,pentru mine a devenit o povara insuportabila.Am constatat ca constiinta mea nu ar fi satisfacuta,daca as fi iertat pe degeaba,ar fi nedrept.Atunci mi-a venit in minte intrebarea:"Cum ar putea Dumnezeu sa fie drept si totusi sa ma indreptateasca pe mine un vinovat?" Doctrina ispasirii este pentru mintea mea cea mai sigura dovada despre inspiratia Sfintelor Scripturi.Cine ar putea sa se gandeasca ca un imparat drept sa moara pentru niste rebeli nedrepti?"

cioanas a scris:

Cine ar putea sa se gandeasca ca un imparat drept sa moara pentru niste rebeli nedrepti?"

cineva care are probleme de atribuire a responsabilitatii ?

equillibrium a scris:

Nu ma impac deloc cu ideea de pacat.

1)Pacatul originar.

Pacatul cunoasterii? Poate fi cunoasterea un pacat? Curiozitatea? Invatarea? Atunci de ce mai avem acest dar, adinc inradacinat in fiintele noastre?

Si nu inteleg cum un nou nascut poate fi pacatos. El nu a facut nici o greseala. Eu nu pot sa vad in el un pacatos.

2)Ideea calitativa.

Ideea de pacat sugereaza o apreciere calitativa a oamenilor - acela este un pacatos, traieste in pacat, pacatuieste, etc. - ca si cum actiunile lor le definesc personalitatea. Pot sa admit ca facem cu totii greseli, atit fata de noi insine insa cit si fata de ceilalti. Insa eu nu ma consider in nici un fel superior unui criminal, de ex., sau pe un criminal nu il consider mai pacatos decit un preot. Poate mai putin inteligent, poate plin de ura, poate mai putin norocos, poate cu probleme psihice, poate chiar bolnav, insa fiecare om este o expresie a naturii umane, si aceasta expresie ne apartine noua tuturor.

Asta nu exclude responsabilitatea actiunilor. Eu incerc sa traiesc conform cu principiile mele, si sa nu fac rau. Insa sunt responsabil de greselile mele, si de abaterile normale care apar. Si toata lumea este responsabila. Si o sa suporte consecintele. Insa nu cred ca este un pacat.

3)Iubirea neconditionata.

Este o contradictie clara intre iubirea neconditionata si sistemul de rasplata ce conditionat de actiunile oamenilor (rai/iad, sau sistemul karmic). Iubirea neconditionata inseamna aprecierea oamenilor pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac, si judecarea lor. Insasi judecarea cuiva este in contradictie cu iubirea neconditionata. Este chiar si un indemn sa nu iti judeci aproapele.

Cind eram mai mic am primit conditionat iubirea. Eram apreciat si rasplatit in functie de rezultate, de actiunile mele. Nu eram iubit pentru ceea ce eram, ci pentru ceea ce faceam. Nu mi-a placut, fiindca asta duce la deprecierea personala si la o gindire rigida.

4)Mintuirea

Viata asta este destul de grea pentru toti. Fiecare se descurca cum poate, cum stie, cum reuseste. Acum, dupa toate stradaniile astea, dupa moarte sa fim impartiti ca oile in albe si negre?

Sa presupunem ca exista viata de apoi (desi dovezi nu sunt). Ce trebuie sa fac ca sa ajung in rai? Poate sa imi spuna mine cineva, daca eu as muri astazi, ce s-ar intimpla cu mine? Este obligatoriu sa fiu ortodox? sau sa apartin oricarei religii? Este foarte neclar...

5)Oamenii

Eu cred in oameni. Cred ca ei sunt buni. Cred in perfectiunea lor - nu ca nu ar gresi, insa au fost creeati (sau au evoluat) pentru a fi perfecti. Cred ca 99% (cel putin) din oameni cauta binele, si vor sa fie mai buni - exceptiile sunt cazuri patologice. Inclusiv criminalii, care nu realizeaza gravitatea faptelor lor. Evident, cu totii facem si greseli, si suntem responsabili pentru ele, insa asta nu inseamna ca suntem cu totii fundamentali buni, si nu niste pacatosi.

Si atunci nu isi are rostul vinovatia. Sa ma pocaiesc pentru ceea ce sunt eu? Sa imi reneg fiinta? Eu sunt ceea ce sunt, incerc sa devin mai bun, si ma iubesc asa cum sunt (iubirea de ceilalti incepe cu iubirea de sine). Si atunci de ce sa ma simt vinovat? Pentru ca nu coincid principiile mele cu ale altor oameni, pentru ca sunt unic si diferit? Pentru ca nu cred in religii?

Dar voi? Cum stati? Sper ca aveti multa iubire in viata.

Pacatul?...raportat la ce?

La biblie?...pai cel putin pe mine, ma asteapta purgatoriul!

Cunoasterea?...pai nu izvoraste ea din dorinta de a-L cunoaste pe El ?

Pacatul in societate? Gresim, o stiu, insa imi cer iertare.nu ma simt insa

mai bine,ci doar mai impacat cu mine.

Cat despre evolutia noastra...am evoluat lingvistic!

Iar despre iubire, hmm...cat il iubesc cu adevarat, pe cel de langa mine ?

Doamne, tu imi vorbesti de perfectiune,

Iar eu sunt atat de... uman!

Foarte interesant este ca si ateii, oarecum asemanator cu cei religiosi, au constiinta unui mecanism universal din care fac parte.

Multi atei spun:

nu fac rau pentru ca mi se intoarce

sau

se intoarce roata

am avut norc etc.

Este drept ca ei nu atribuie acest mecanism unei forte superioare, dar in felul lor soarta, norocul, roata reprezinta tot un fel de Dumnezeu. Unul al ateilor.

equillibrium a scris:

Nu ma impac deloc cu ideea de pacat.1)Pacatul originar.Pacatul cunoasterii? Poate fi cunoasterea un pacat? Curiozitatea? Invatarea? Atunci de ce mai avem acest dar, adinc inradacinat in fiintele noastre?

Si nu inteleg cum un nou nascut poate fi pacatos. El nu a facut nici o greseala. Eu nu pot sa vad in el un pacatos

Nu exista pacatul cunoasterii.Era vb de pomul cunoasterii,si pacatul originar a intrat in lume PRIN NEASCULTARE nu prin cunoastere.A cunoaste,a invata,a cauta e ceva omenesc si normal,e un dar.Noi nascutii nu sunt pacatosi,ptr ca noi ne-am nascut IN pacat,nu CU pacat.Prin neasculatare a intrat pacatul in lume,si implicit pamantul si omenirea a fost afectata(Genesa 3:16-19)Noi ne-am nascut in aceasta lume si avem natura pacatoasa,sau firea omeneasca in sange.

2)Ideea calitativa.

Ideea de pacat sugereaza o apreciere calitativa a oamenilor - acela este un pacatos, traieste in pacat, pacatuieste, etc. - ca si cum actiunile lor le definesc personalitatea. Pot sa admit ca facem cu totii greseli, atit fata de noi insine insa cit si fata de ceilalti.Asta nu exclude responsabilitatea actiunilor. Eu incerc sa traiesc conform cu principiile mele, si sa nu fac rau. Insa sunt responsabil de greselile mele, si de abaterile normale care apar. Si toata lumea este responsabila. Si o sa suporte consecintele. Insa nu cred ca este un pacat.

Ideea de pacat nu e o calitate a omului,este ceva cum ai spus si tu"apartine naturii umane si ne apartine tuturor fara exceptie"Tu vorbesti de actiuni,responsabilitati,de bine si de rau,de consecinte.DE CE ?Pentru ca pacatul este o forma de neasculatre.Legile lui dzeu sunt asemenea legilor gravitatiei,poti sa le accepti sau nu,dar ele exista.Ptr ca STII ca a fura e rau,din cauza legii"sa nu furi"STII ca adulterul e rau pentru ca exista legea "sa nu poftesti"Ele sunt scrise in inima ta,desi au corespondent in ceea ce numim noi"moralitate".Totusi legile morale au aparut atunci cand oamneii au REALIZAT ca exista rau si bine,si din ideea de ordine generala s-au nascut legile morale.Deci fiindca toti am calcat macar una din aceste legi ale lui Dzeu,toti suntem fara exceptie neascultatori.

3)Iubirea neconditionata.

Este o contradictie clara intre iubirea neconditionata si sistemul de rasplata ce conditionat de actiunile oamenilor (rai/iad, sau sistemul karmic). Iubirea neconditionata inseamna aprecierea oamenilor pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac, si judecarea lor. Insasi judecarea cuiva este in contradictie cu iubirea neconditionata. Este chiar si un indemn sa nu iti judeci aproapele.

Foarte corect ce spui! Dar ai mentionat singur mai sus ca toti oamenii gresesc...deci ideea e ca iubirea neconditionata nu e parte din firea omeneasca.Nu exista iubire neconditioanata cand vb despre oameni...poate o mama ar putea iubi neconditionat,dar cred ca si asta are o limita.Oamenii nu stiu sa iubeasca..nu vor sa iubeasca neconditionat.Noi toti cautam iubire si asteptam iubire in schimbul iubirii,dar nu prea putea oferi iubire cand primim ura.Unul singur este iubire neconditionata.Isus Cristos.

4)Mintuirea

Viata asta este destul de grea pentru toti. Fiecare se descurca cum poate, cum stie, cum reuseste. Acum, dupa toate stradaniile astea, dupa moarte sa fim impartiti ca oile in albe si negre?

Sa presupunem ca exista viata de apoi (desi dovezi nu sunt). Ce trebuie sa fac ca sa ajung in rai? Poate sa imi spuna mine cineva, daca eu as muri astazi, ce s-ar intimpla cu mine? Este obligatoriu sa fiu ortodox? sau sa apartin oricarei religii? Este foarte neclar...

Ca raspuns la intrebarea ta,ar fi trebuit sa iti povestesc despre pacatul originar,despre pacatul din noi(sau neasculatare)si despre iubirea neconditionata.Ceea ce am facut deja !

Dpdv Biblic,mantuirea se primeste ACCEPTAND ca esti nascut in pacat,ca traiesti in pacat( din cauza incalcarii legilor incontestabile ale lui Dzeu)si PRIMIND dragostea neconditionata a lui Isus Cristos-adica moartea lui pe cruce pentru neascultarea ta.

Nu trebuie sa fii catolic,ortodox,sau protestant ca sa fii mantuit ( parerea mea )Credinta in Isus Cristos iti ofera mantuirea ! desi aceasta credinta trebuie sa te determine sa faci o schimbare in tine,dar asta ar fi :P

Toata polologhia asta e REALA fie ca unii vor sau nu sa o accepte ! Si nu poti sa ajungi sa o crezi decat atunci cand renunti la prejudecati si faci o incercare de a crede din toata inima.

5)Oamenii

Eu cred in oameni. Cred ca ei sunt buni. Cred in perfectiunea lor - nu ca nu ar gresi, insa au fost creeati (sau au evoluat) pentru a fi perfecti. Cred ca 99% (cel putin) din oameni cauta binele, si vor sa fie mai buni - exceptiile sunt cazuri patologice. Inclusiv criminalii, care nu realizeaza gravitatea faptelor lor. Evident, cu totii facem si greseli, si suntem responsabili pentru ele, insa asta nu inseamna ca suntem cu totii fundamentali buni, si nu niste pacatosi.

Si atunci nu isi are rostul vinovatia. Sa ma pocaiesc pentru ceea ce sunt eu? Sa imi reneg fiinta? Eu sunt ceea ce sunt, incerc sa devin mai bun, si ma iubesc asa cum sunt (iubirea de ceilalti incepe cu iubirea de sine). Si atunci de ce sa ma simt vinovat? Pentru ca nu coincid principiile mele cu ale altor oameni, pentru ca sunt unic si diferit? Pentru ca nu cred in religii?

dar mai devreme ai spus ca oamenii nu sunt perfecti.Dar da,am fost creeati ca sa fim perfecti,doar ca starea fireasca a omului este cazuta,si nu putem deveni perfecti pe puterile noastre.Ca sa fii perfect trebuie sa Il lasi pe Cristos sa lucreze in inima ta,si sa te schimbe,ODATA CE AI CREZUT !nU NE PUTEM RENEGA FIINTA,SUNTEM CEEA CE SUNTEM.SUNTEM UNICI SI DIFERITI,dar pocainta e o stare de schimbare a gandirii umane si de acceptare a propriei imperfectiuni.

si cu asta cam gata! aveti voie ! :D

dan-marius a scris:

Sistemul iubire/rasplata/pedeapsa tine de educatie (la copii). Sistemul karmic nu este rasplata conditionata de actiunile oamenilor ci reactia de raspuns la actiunile lor. Sint doua lucruri complet distincte... Poti iubi natura, sau viata (oricare ar fi forma ei), dar cind vine vorba de indivizi (oricare ar fi specia din care fac parte) problema se pune altfel, in functie de interactiunile cu fiecare dintre ei.

Daca te referi ca pentru fiecare actiune exista si o reactie meritata, asta este clar. Ma refeream la sistemul karmic despre perpetuarea "cazierului" dupa moarte, nu cred asta.

Nu sint in masura sa iti spun ce trebuie sa faci ca sa ajungi in rai, dar iti pot spune sa iti traiesti viata conform principiilor (codului) tale si sa nu renunti la ele orice s-ar intimpla. Credinta ajuta, dar nu e singurul lucru de care ai nevoie... adauga vointa, ratiune, intelegere.

Asa si incerc si recomand tuturor. Mai putin partea cu raiul...:D

Oamenii sint oameni. Foarte diferiti dar atit de asemenatori in acelasi timp...

Da.

Controlul incepe cu vinovatia... e mult mai usor sa controlezi pe altcineva daca mai intii il faci sa se simta vinovat.

He he he, si religia se pricep de minune sa faca treaba asta...si pacatul joaca un rol major in treaba asta.

MariaB a scris:

pentru ca nu ai inteles ideea!

Si care este ideea?

conform textului biblic, pacatul originar este neascultarea nu cunoasterea!

acest text cuprinde reflectia iudaica asupra originii omului si a chemarii sale spre Dumnezeu - asa au reusit ei sa inteleaga faptul ca omul este limitat, cel putin ca trup, in timp si spatiu - au pus pe seama lui Dumnezeu aceasta limitare sub forma unei pedepse...

si copilul mic este limitat, cel putin ca trup, in timp si spatiu, deci i-au aplicat si lui aceeasi idee...

Da, dar neascultarea vine din dorinta de cunoastere.

Si de ce ideea de pedeapsa? De ce nu ideea de rasplata? Viata ca dat si ca dar?

iar gresesti in punctele initiale!

ideea de pacat nu apreciaza calitativ oamenii, ci doar pe fiecare personal in fata lui Dumnezeu, caci credinta nu imi spune ca sunt mai mult sau mai putin pacatos decat orice alt pacatos - cel care intelege asa, a inteles gresit

Este considerat a fi rau sa fii "pacatos"? Asta mi se pare ca suna ca o apreciere calitativa. Din partea oamenilor, nu din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are atributii omenesti (judecata, mila, bunatate, ura, dreptate, etc.), ci sunt proiectii ale oamenilor (atribuite de oameni) - Dumnezeu este vazut dupa chipul si asemanarea noastra.

sistemul de rasplati nu tine din credinta, ci de traditiii...

credinta imi cere sa nu judec pe nimeni - daca stii altfel, vorbesti despre altceva

Da, vorbesc despre religie.

este totul foarte clar - doar sa vrei sa vezi!

nu este obligatoruiu sa apartii unei anumite religii ca sa ajungi in Dumnezeu, ci doar sa traiesti apropierea de Dumnezeu intr-un fel sau altul (si sa nu o refuzi daca ai inceput sa o traiesti: daca ai inceput sa triasti ortodox, este absolut necesar pentru tine sa pastrezi aceast credinta - altfel, ruptura de Dumnezeu se va propaga si in moarte...)

Si am inceput sa traiesc liber de orice religie, insa m-au botezat unii cu forta, chiar am plins si tipat cind au facut asta, dar nimeni nu m-a ascultat.

De ce sa continui intr-o alegere pe care au facut-o altii pentru mine?

vinovatia exista, iar Isus Cristos vrea sa ne elibereze de ea

gresesc cei care se impovareaza cu vinovatii si vor sa ii determine si pe altii sa le traisca

Exista, insa incerc sa scap de ea, si numai eu pot sa fac asta, nimeni nu poate sa o faca pentru mine (nici macar Isus)

pocainta nu este pentru ceea ceea ce esti, ci pentru ceea ce nu iti place ca esti

Este o contradictie in afirmatia asta sau mi se pare mie?

Sunt ceea ce sunt, rezultat a ceea ce mi-au dat parintii (genetic si educatie) societatea (iara educatie - adica indoctrinare in cea mai mare parte) si experientele (si ce am invatat din ele). Acum cu ce sa ma pocaiesc?

Cel mai mult nu imi place ce am luat de-a gata fiindca mi-au spus-o altii, si fiind prea mic mi-am format imaginea despre lume asa cum o vedeau de fapt altii (inclusiv religia), lucruri care nu sunt in totalitate conforme cu principiile mele. Asa ca acum trebuie sa o iau de la capat si sa vad ce mi se potriveste si ce nu, ce rezoneaza cu fiinta mea intima si ce este neavenit.

si iti propui sa schimbi - fiecare cu "schimbarile" lui, dar multe schimbari se aseamana: oamenii aceia se aduna, si formeaza o biserica...

Hmm, e mult de comentat aici. Asta suna a sablon (schimbari care se aseamana???) fiindca cred ca pentru fiecare persoana schimbarea este profund subiectiva si intima, si astfel diferita.

Asta este un motiv pentru care religia duce la fanatism. Biserica sustine deseori existenta unei "CAI ADEVARATE", pe cind drumul catre virful muntelui are o infinitate de poteci.

este ca in zicala: toti va vor binele - nu vi-l lasati luat!!!

tot ce critici aici ca fiind caracteristic credintei este de fapt doar in ideea ta despre credinta (si a multor altora, este adevarat, dar nu aceasta este Credinta si nu iti va fi greu sa o gasesti - esti pe drumul bun)

Succes!

Mersi!

Eu nu critic Credinta, ci impunerea unor concepte religioase oamenilor.

raulmaniac a scris:

Pacatul?...raportat la ce?

La biblie?...pai cel putin pe mine, ma asteapta purgatoriul!

In Biblie nu exista nici un purgatoriu.

Poate ai vrut sa spui infernul direct.

Amarena a scris:

In Biblie nu exista nici un purgatoriu.

Poate ai vrut sa spui infernul direct.

"sfant si cucernic gand a fost, ca a adus jertfa de curatie (purificare) pentru cei morti, ca sa slobozeasca de pacat"(!).Macabei 2 (apocrifa)

...deci, cum spui tu... iadul!

raulmaniac a scris:

"sfant si cucernic gand a fost, ca a adus jertfa de curatie (purificare) pentru cei morti, ca sa slobozeasca de pacat"(!).Macabei 2 (apocrifa)

...deci, cum spui tu... iadul!

Macabei este o apocrifa si nu are valoare de Scriptura ,nu este scriere inspirata!