Este dragostea un act de vointa?

Ca sa simplific lucrurile, chiar daca o sa spui ca sunt cinica, nu am nicio datorie fata de sotul meu si nici fata de altii pe care ii iubesc. Datoria imi suna ca obligatie, corvoada, cum a zis si Fiero. Daca maine s-ar intampla ceva cu sotul meu si va avea nevoie de ingrijire permanenta, eu nu m-as simti datoare sa-l ingrijesc. As face asta si fara sa ma simt datoare, doar pentru ca vreau si pot? Poate, dar cel mai probabil nu. Si nu pentru ca sunt vreo bestie si l-as arunca imediat la gunoi ci pentru ca de aia exista ajutor specializat. 

Nu inteleg, de ce te-ai simti dator cuiva doar pentru ca iubesti? Pentru mine, iubirea si datoria nu se pupa never ever, ba mi se pare chiar grotesc sa alatur aceste doua cuvinte.

hm. tocmai ca ideea ta mi se pare prea idealista.

stii, de multe ori ne pierdem cu firea, iubim mult, ranim si mai mult. omul are instinctul de supravietuire pe umeri, cel de independenta asisderea.

ca sa nu mai vorbim de egoism, de mandrie,  de lasitate, de slabiciune, de invidie si altele.

eu cred ca simtul datoriei, imbratisat de o minte lucida, ajuta doar la intretinerea acelei iubiri. Ca un fel de reflex sanatos.

repet. nu atunci cand simti ca ceilalti te vad dator, ci atunci cand tu insuti te simti dator.

sau, ca sa sune mai romantic, spun asa : iubirea cuprinde tot, chiar si simtul acela al datoriei, care poate ca apare ca ceva grotesc asociat cu un cuvant atat de frumos si de romantic ca iubirea.

dar eu nu vad iubirea asa.

pentru mine iubirea e ,,carnala''. E foc. te trece prin cele mai teribile incercari cu tine insut si de acolo iesi doar daca ai vointa suficienta sa o faci. simtul datoriei e doar o alta ancora de-a ta in aceasta ecuatie.

Nu, nu te-ai simti datoare sa il ingrijesti pentru ca nu ar fi nevoie. Dar daca ar fi si nu ar avea cine, ai face-o..pentru ca, da, il iubesti si in constiinta ta e de datoria ta sa ai grija de el, cand nu are cine.

e la nivel de creier asta. un simplu reflex. nu dati cu pietre :)

stupid_me a scris:

1. pentru mine iubirea e ,,carnala''. E foc. te trece prin cele mai teribile incercari cu tine insut si de acolo iesi doar daca ai vointa suficienta sa o faci. 

2. Dar daca ar fi si nu ar avea cine, ai face-o..pentru ca, da, il iubesti si in constiinta ta e de datoria ta sa ai grija de el, cand nu are cine.

1. De acord.

2. Nici atunci, probabil. Pentru ca nu ma simt datoare cu nimic si pentru ca egoism, lasitate, slabiciune. 'Vreau' este cu totul altceva decat 'sunt datoare'.

ok. nu mai insist. e mai ciudata abordarea mea si o las asa.

dar chiar asa. uite ce nu am dezbatut mai deloc.

ce pana mea e vointa? de unde vine si cum se indreapta spre ce ..se indreapta?

bineinteles, mai sunt zile :)

Eu cred ca daca te.ai luat la bine, stai si la rau. Traim un 2016 unde in vest nu sta nimeni sa spele la fund pe cineva, decat daca asta ti.e jobul. Dar uite ca in Ro nu e asa. Eu ma gandesc cu groaza la perioada când ai lu blondu o sa se ramoleasca si o sa trebuiasca sa fie bagati in cămin. Eu, desi stiu ca nu e datoria mea, nu i.as baga si blondul stie asta. Sunt dispusa sa sacrific X chestii si sa ii țin acasa sa sm eu grija de ei, asta daca ar accepta. Nu am nicio obligatie, pur si simplu asa simt. Pt mine exemplu asta se incadreaza bine in tema topicului. E dragoste, e act de vointa. In 5 ani de cand ii stiu au fost mai buni cu mine decât au fost ai mei parinti in viata lor. Devin f sentimentala cand ma gandesc la ei, am mereu un nod in gat pt ca stiu ca nu sunt tineri, au peste 75 aman2.

noi nu stim exact ce e dragostea, nici vointa in sine, dar putem atat de usor sa negam faptul ca simtul datoriei nu e inclus in iubire?

in primul rand nu avem habar ce si cum se sintetizeaza la nivelul creierului.

daca socrii tai s-ar fi purtat urat cu tine, nu stiu cat de mult ai mai fi simtit tu aceasta dragoste sau...act de vointa, cum ar suna? - ah, da, neconditionata.

chiar. cine crede in iubire neconditionata , sa ridice mana sus :)

Stu,

Nu este mai ciudata decat a mea.

Scurt pe doi: daca ma gandesc la datorie in relatie, ma gandesc automat la faptul ca trebuie sa-i fiu recunoscatoare si implicit datoare pentru ca ma iubeste. Valabil si invers. Ceea ce mi se pare nefiresc, transformam iubirea in datorie si recunostinta si nu o mai putem numi iubire. 

Ampera a scris:

 Sunt dispusa sa sacrific X chestii si sa ii țin acasa sa sm eu grija de ei, asta daca ar accepta. 

Da, la fel de curajoasa eram si eu. Ba chiar am facut ca trenul cand ai mei socrii trebuiau sa se mute la azil, chiar daca e unul de lux. Ca fac eu si dreg, numai sa nu se mute. Aham, pana intr-o zi cand socru-miu a avut glicemia 0 si a fost 20 de minute in coma. Pana cand, tot in ziua aia, m-am dat viteaza ca am eu grija de soacra-mea cat e el la spital. A cerut sa mearga la toaleta si m-am varsat cu toate cele 80 de kg ale ei peste mine. Ai idee ce responsabilitate implica toate astea? 

Singurele X chestii care merita sacrificate sunt cele pentru copilul tau, atat. 

stupid_me a scris:

chiar. cine crede in iubire neconditionata 

De parca ar exista asa ceva. :)

pai daca nu exista dragoste neconditionata, cand o conditionam..cu ce pana mea o conditionam?

Cel mai des o conditionam cu compromisuri. 

Parerea mea. :)

Prezent!

Mă refeream la problema cu iubirea necondiționată, ridicată de Stu.