Iarna asta am cunoscut o tipa, prin intermediul prietenilor comuni. Am facut cunostinta intr-un local, iar ziua urmatoare m-a cautat ea pe facebook, a intrat in vorba cu mine, mi-a cerut numarul si m-a "invitat" (obligat dragut) sa mai ies cu ea.
Ca sa scurtez putin, am iesit 3 zile mai tarziu cu ea, si de atunci aproape zilnic o perioada, in care am ajuns de la sucuri inocente la shot-uri, plimbari prin parc si complimente.
Intr-una din seri mi-a spus ca are de fapt un prieten plecat afara, dar vai de el... Fiind orasul mic, mi-am dat seama ca-l stiu din vedere pe fraier, fata lui pierduta ii descrie perfect viata. Explicatia ei fiind ca e prinsa in relatie pentru ca s-a mutat cu el si face facultate aici (nu e din oras), dar nu vrea sa o mai lungeasca prea mult cu el.
Am stabilit (degeaba) ca nu vom fi impreuna, si am inceput sa facem exact contrariul: mesaje si telefoane dimineata la trezire si noaptea la culcare, 6-12 ore pe zi petrecute impreuna, comportament tandru nonstop.
Dupa asta s-a intamplat inevitabilul, si-a dat seama ala ca sta degeaba pe afara, si s-a intors acasa, perioada in care am avut parte de un "sut in oua", la figurat. In timp ce eu ii simteam lipsa fetei, ea "si-a dat seama" ca relatia lor merge.
O perioada m-am simtit de rahat, bineinteles, ea se racise cu mine insa tot ieseam, dar ieseam de fraier, ca ma bagase in friendzone.
M-am racit si eu treptat, ne-am certat din cauza unor dovezi de nesimtire din partea ei, de la care ma aprindeam eu si faceam mai urat. Am ajutat-o ca prieten cu cateva lucruri (de exemplu o recuperam la 3 dimineata de ziua ei, dintr-o crasma in care a abandonat-o CAP-istul ei), si mi-am dat seama ca o fac degeaba, asa ca m-am desteptat, si am inceput sa o indepartez tot mai mult.
Acum vine partea ciudata, cand m-a vazut transformat din baiatul atent, care facea orice ca sa se simta ok in preajma mea, in 'amicul' care conduce agresiv si vorbeste putin (asa eram inainte sa o cunosc), a facut o chestie ciudata: a pretins ca ar vrea sa doarma putin la mine, am acceptat, cand s-a pus in pat m-a chemat sa stau langa ea... Am acceptat si asta, si dupa un pui de somn, mi-a oferit o partida cum nu pupasem nici pe vremea cand nu era CAP-istul ei in tara. La final, printre altele, mi-a spus ca ma iubeste.
Am zis in sinea mea un "multumesc", si mi-am vazut de treburi.
Zilele trecute am iesit cu o fata pe care o cunosteam amandoi, iar fata respectiva pare sa fie atrasa de mine.
M-am trezit cu un telefon de la prima, in care mi-a aratat ce inseamna o criza de gelozie. Azi am iesit cu geloasa, am ras de ea ca e indragostita de mine, am luat-o in brate si ma strangea, ca pe "al ei".
Eu nu stiu ce sa mai zic, cred ca ideal ar fi sa ma rup cu totul de ea, insa intervine si prostia, sau dragostea (tot una): ma potrivesc cu ea in multe privinte, o inteleg mult mai bine decat oricine altcineva, tine la mine, deci poate n-ar fi rau sa lupt pentru ea.
Astept niste pareri, nu sunt panicat, am depasit aproape de tot starea de depresie in care ma afundasem cand mi-am dat seama ca nu e a mea, dar mi-e frica si sa nu-mi dau cu pumnii in cap mai tarziu, pentru ca pana acum, cu ea m-am potrivit cel mai bine.
Precizez ca ambii avem 23 de ani, eu Capricorn, ea Rac...
nu cred ca zodia conteaza in aceste "nopti furtunoase" ... hormonii sint devina la varsta voastra, zice tot 1 capricorn feminin, dar si alta lume cred ca este de parere ca in tinerete se experimenteaza si se exploreaza mai multe ... dintr-o planeta pe cealalta si inapoi, cred ca este un lucru absolut normal in activitatea asta plin de tandrete.