...Imi da cu virgula...

Buna, as vrea sa impartasesc cu voi problema pe care o am, in speranta ca prin raspunsurile voastre, imi dau si eu seama ce naiba se intampla...si ce trebuie sa fac...

Sunt intr-o relatie de 8 ani cu un baiat, anul trecut ne-am logodit, am crescut si ne-am maturizat impreuna (eu aveam 16 ani, el 18 cand ne-am cunoscut)

Am trecut prin multe probleme, date de lipsa de maturitate a amandurora si lipsa lui de incredere in mine (in femei in general, a avut 2 relatii scurte inaintea mea si ambele l-au inselat)... bun..dupa cum ziceam, am trecut peste toate, ne-am maturizat (zic eu) si de vreo 3-4 ani incoace totul a fost lapte si miere (adica intelegere, respect, atentie - micile certuri care mai apareau treceau neobservate, fiindca in orice relatie cu cineva fie ea de cuplu sau de orice alta natura...certuri apar)

Anul trecut el a dat la o alta facultate, fiindca nu reusea sa-si gaseasca servici stabil cu prima pe care a facut-o, l-am sustinut in asta gandindu-ne amandoi la un viitor mai bun! El nu vroia la inceput fiindca se gandea ca nu mai poate lucra si nu o sa mai avem bani (si eu fiind la facultate si neavand servici inca)...i-am spus ca nu banii sunt importanti in momentul asta si ca ne descurcam noi (fiindca de 3 ani stam impreuna, la mine, cu ai mei, care ne ajuta pe amandoi sa ne punem pe picioare, neavand servici, nu ne permitem sa avem casa noastra inca)!

Toate bune si frumoase...

Anul trecut am avut un accident, dupa care am avut nevoie de o perioada destul de lunga de recuperare... timp in care el a inceput sa isi faca idei cum a ar fi ceva intre mine si terapeut! Am purtat nenumarate conversatii pe acest sub in care ii spuneam sa aiba intredere in mine, ca nu sunt genul de persoana care sa calce stramb...parea ca intelege, dupa cateva zile sau saptamani, incepea iar sa-l roada gandurile! Probabil ca din caza micilor acuzatii de infidelitate, m-am racit putin fata de el, fiindca ma deranja neincrederea pe care mi-o afisa dupa 8 ani de relatie...

Cred ca ne-am racit amandoi fara sa ne dam seama, eu din cauza lui,..el din cauza gandurilor pe care si le facea!

Dupa o perioada, mi-am dat seama ca ceva nu e ok, ptr ca nu mai comunicam deloc, si l-am intrebat ce se intampla...de ce suntem asa...nu a zis nimic! Dupa aia l-am intrebat daca are pe altcineva (incepusem eu sa-mi fac ganduri) si el a ezitat sa-mi raspunda...ptr o secunda, dar in sufletul meu s-a rupt ceva in momentul ala...

Nu stiu daca noi femeile suntem exagerate cu "timpul necesar unui raspuns", dar mie mi s-a parut ca a durat prea mult sa-mi raspunda...mi-a zis ca nu, nu este nimic din ceea ce ma gandesc eu, dar el nu mai simte la fel ptr mine, ca gandurile i-au innegrit sufletul si ca nu mai stie ce simte...

Am ramas proasta...

Dupa aia au urmat multe conv pe tema asta, multe lucruri spuse...ne certam aparoape totimpul si nu mai suportam, nu intelegeam dc s-a ajuns asa!

Stiu ca o sa ma certati, si stiu ca nu e frumos ce am facut, dar i-am verificat telefonul, nu mai puteam, intarzierea aia in raspuns pe mine m-a secat...

Cine cauta .... gaseste...

Am gasit conversatii pe Fb intre el si o colega de facultate...nu chestii serioase...nimic compromitator, dar felul cum radeau unul cu altul si placerea cu care discutau m-au durut ingrozitor! El se racise fata de mine, si isi gasise confident, intr-o persoana de sex opus...

Am simtit cum mor pe dinauntru...cand a venit acasa l-am confruntat...si i-am zis asa :

"eu cred ca este ceva intre tine si X!"

Iar a facut o pauza( of) dupa care imi zice ca nu stie ce e intre ei, ca nu e nimic serios, doar ca sunt mai apropiati si vb mai mult...ca sunt prieteni buni!ca nu stie daca ei ii place de el si daca ea se gandeste la altceva, dar el oricum nu ar fi lasat relatia asta de prietenie sa evolueze in altceva!

WTF? Pe bune? Pai daca a ajuns sa se raceasca fata de mine si sa isi gaseasca confident in altcineva ( care daca ar fi fost baiat, nu m-ar fi deranjat atat de mult) inseamna ca nu s-a ajuns departe? M-am simtit tradata, foarte tradata, fiindca dupa capu meu, nu poate sa existe o rel de prietenie intre un baiat si o fata daca nu exista atractie cat de mica...si dupa mine, daca nu purtam discutia aia cu el, cred ca se ajungea mai departe decat "o prietenie"! si i-am zis sa luam o pauza de cateva zile-o sapt, sa punem fiecare cap la cap ce ne deranjeaza si cum putem sa actionam... dupa 3 zile m-a sunat si mi-a zis ca a inteles ca a exagerat cu ceea ce gandea si ca ii pare rau ca s-a racit fata de mine si ca m-a ranit prin ceea ce a facut! Mi-a jurat ca nu e absolut nimic intre el si aia si ca a exagerat el umpic sa vada cum reactionez (adica daca il mai iubesc)...

Ne-am impacat...chipurile...ptr ca de o luna o tinem intr-o continua cearta...

Mie nu-mi convine faptul ca el e rece cu mine (el zice ca ii trece, dar are nevoie de timp sa treaca peste toate gandurile de si le-a facut si tot ce s-a intamplat si ce s-a spus) si eu tot incerc sa fiu dragastoasa cu el si sa punem relatia inapoi pe picioare , si ma lovesc de un zid, si rabufnesc si iar ne certam...

Eu in sufletul meu nu stiu ce sa cred ca a fost intre el si aia! Stiu ca nu e genul care sa insele, ca il cunosc prea bine...dar dupa chestia asta, nu mai am incredere in el, mi-e frica, ca la cea mai mica chestie, el se raceste si isi gaseste "confidente" si mi-e ca o sa ajunga sa ma insele (nu stiu...am o gandire bolnava, am inceput sa-mi fac scenarii ca el)

Eu vreau sa il cred pe cuvant, fiindca in 8 ani de zile nu au fost probeleme intre noi, mereu ne-am inteles f bine, si nu l-am prins cu astfel de chestii niciodata! Dar ma simt tradata...exagerez oare? E o nimica toata si facem amandoi din tantar-armasar?

Asta e problema mea...de o luna sunt intr-o semi-depresie, nu stiu cum sa ne mai revenim...fiindca mereu ne certam (din cauza mea sincer, fiindca nu inteleg dc dureaza atata "sa-si revina" la cum era el inainte) si i-am zis ca el nu ma ajuta pe mine sa trec peste gandurile mele...nu stiu, simt ca tot eu trag mai mult...

Nu stiu cum sa actionez si ce sa fac si cum sa fac...

Nu vreau ca prima problema serioasa din viata noastra de cuplu...sa fie si ultima...

Poate gresesc...

Va multumesc anticipat!

Pai nu mai trage. Nu-l mai pisa sa "isi revina", pt ca ii transmiti anxietate si poate simte o presiune din partea ta.

Nu vei gasi perfectiunea niciodata (cu nimeni). Asa ca e mai bine sa nu te concentrezi pe ideea de a fi ca inainte sau de a atinge ceva in mod special. 

Daca te vede mai relaxata, poate va fi si el mai relaxat in preajma ta. Zic si eu.

Asta imi zice si el...sa-l las sa-si revina! Pe mine ma deranjeaza ca nu inteleg din ce trebuie sa-si revina, ca nu l-am tradat asa cum isi imagina el, ba daca se poate spune asa, m-a tradat el intr-un fel! Si el nu ma ajuta pe mine sa trec peste gandurile care mi le fac...

Eu stiu ca nimeni nu e perfect, el e varianta perfecta ptr mine, si de aia nu vreau sa renunt la noi la greu, dar ma framanta faptul ca el a cam facu-o, a renuntat si si-a spus framantarile si a interactionat altcuiva, in loc sa o faca cu mine!

Si mi-e teama sa nu faca asa si pe viitor...

Cum sa-mi recapat increderea in el...?

Tanjesc dupa cum eram noi inainte de toata nebunia asta, era asa bine... probabil ca de aia sunt asa pisaloaga, ptr ca daca ar fi si el ca inainte, mi-ar trece si mie gandurile care mi le fac...

Stiu ca gresesc si eu, dar am nevoie la randul meu de sustinere, nu mai vreau sa fiu eu cea care ne impaca mereu! Vreau sa simt si eu ca ii e frica sa nu ma piarda...ca eu am simtit-o destul ptr el...

Multumesc ptr raspuns!

Nu cumva sa crezi ca te invinovatesc cu ceva. Cand o relatie se duce pe apa sambetei, de cele mai multe ori ambii parteneri poarta vina.

Crezi ca s-a produs o schimbare la tine, de l-a determinat sa-si faca prietena pe alta?

Iti neglijezi aspectul fizic?

AzAn a scris:

N-ai pentru ce. Am spus asta pentru ca am vazut situatii de genul (ba am si trecut prin ele), in care partenera avea o idee fixa despre cum ar trebui sa fie relatia si o analiza in permanenta, in loc sa traiasca momentul, sa se bucure de fiecare zi, sa planifice lucruri frumoase cat de des cu putinta.

Cand tu abordezi relatia cu anxietate, asta se simte si e firesc ca el sa caute distanta sau sa se simta incomod; la urma urmei cine vrea sa fie sub microscop sau sa simta  in permanenta ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor?

Cat despre prietena lui, nu mi se pare deloc deplasata prietenia dintre o femeie si un barbat, fara alte implicatii. Tu stii mai bine daca e cazul sa iti faci griji; numai tu il cunosti. Dar teoretic, e posibil; nu e nimic ciudat in asta.

Eu nu consider ca m-am schimbat fizic...el nu mi-a spus niciodata ceva de genul asta! Racirea s-a produs dupa accidentul pe care l-am avut fiindca el a observat ca terapeutului ii place de mine, si s-a gandit ca e ceva intre noi! Nu, n-a fost si nici nu m-as fi gandit la asa ceva, asa si daca ii placea de mine ce?obtinea ceva? I-am spus asta de nenumarate ori...dar tot cu gandurile lui ramanea!

Eu sper ca nu si-a facut pe alta, chiar vreau sa il cred pe cuvant ca sunt doar prieteni si sa mai am incredere in el, fiindca pana acuma, nu s-a intamplat nimic de genul asta, consider ca nu m-ar insela si mi-ar spune in fata daca nu ar mai vrea sa fie cu mine! Asa mi se pare corect!

Nu stiu...

Da, ai dreptate Abbie...sunt fixista, m-am obisnuit cu el sa imi acorde atentie si sa fie romantic si acuma nu mai primesc aceste lucruri, si din cauza asta imi fac ganduri (dc e rece cu mine?se gandeste la ea? Nu ma mai iubeste? Etc. Etc.) stiu ca sunt ganduri tampite, imi dau seama de asta cand le analizez, dar din cauza racelii lui, mi se acutizeaza si mie neincrederea...

O sa incerc sa fiu mai pasiva...sper sa-mi iasa, ca sunt mai impulsiva defel..

Icebreaker* a scris:

Iti neglijezi aspectul fizic?

Eu consider ca nu, am grija de felul cum arat, ma aranjez in fiecare zi, chiar si atunci cand stam acasa...asa am fost mereu! Singura chestie e ca am pus 2-3 kg...dar nu se vede, adica sunt departe de a fi rotunda...si m-am apucat de treaba sa le dau jos! Chiar asa de superficial sa fie?incat sa ma lase ptr 2-3 kg? Sper ca nu :))

Stai linistita, domnisoara. 2-3 kg in plus nu e mare branza, din contra, cred ca te face un pic mai carnoasa.  :))

Mie-mi place ca tu sufereai din cauza accidentului, iar el suferea din cauza geloziei.

Chiar atat de mocofan e?

:)) accidentul ne-a apropiat fff mult, am stat o sapt in spital si zi de zi, ora de ora a stat langa mine, nemancat, nebaut...suntem f apropiati...

Dar el e genul gelos si banuitor, pe mine nu m-a deranjat asta ptr ca nu era exagerat, dar cand a vazut ca terapeutul ma tine "peste program" adica sedinta normal era de 45 de min si ma tinea si o ora jumate, i s-au infiripat idei in cap! Eu i-am zis ca nu e nimic, sa nu se mai gandeasca la prostii! I-am zis f bine ca ma tine mai mult...e in interesul meu sa ma recuperez pana la urma... Dar el se gandea ca il insel pe acolo...Doamne...

Si din cauza gandurilor adtora...relatia a luat intorsatura asta!

Si eu m-am racit...si asta i-a amplificat "obsesia"...

Dar ma doare ca s-a ajuns asa departe cu raceala asta...

Sa te doara, dar nu-ti arata durerea, si nici presingul nu ajuta la nimic.

Cum spunea si amica mea de mai sus, fii mai lejera in general. Stiu ca e usor sa dai din taste, dar nu vad alta solutie.

Asa am sa incerc sa fac...

Multumesc mult ptr ajutor!! Sper sa fie bine :)