Ha - ha, m-am intors din Baciu! Tare rau padurea...ceva deosebit! Copacii aia cam chinuiti, un namol de zile mari (am avut norocul sa intru in padure dupa o zi de ploaie), e plin de ciuperci, de muschi pe copaci, de paienjeni si alte insecte, oameni primitori, carute cu cai ce carau lemne din padure, alea alea.
Am intrat pe langa cabana parasita, pe care eu, in naivitatea mea mi-o imaginam ca o cabana construita din busteni, nicidecum ca fiind o ditai fosta terasa dezafectata. In dezamagirea mea, am intrat peste tot... si in constructia de langa, si la parterul ei, si la etaj, in fiecare incapere, inclusiv am urcat scara aia de metal si am fost in pod. Am facut poze, m-am umplut de praf si panze si am coborat. E adevarat ca se tot fataia pe pereti o umbra cam de un metru si ceva. Mare branza. Mi-a placut fulgul ala de la chiuveta din camera de sus. Era legat cu un zgarci. Foarte tare, ce sa zic, m-a rasturnat de uimire. Probabil asta era si motivul punerii lui acolo.
In padure, nimeni, oha. Doar noi, cutezatorii ce inaintam spre un mare viitor. Am mers prin padure cam vreo 4 ore. Cel mai misto mi s-a parut a fi zgomotul pe care il produceau avioanele care mergeau spre sau dinspre aeroport. Sunetul era distorsionat. De cateva ori s-a iscat un vantulet rece rau, pentru scurt timp, doar deasupra noastra, caci pe partea cealalta a santului nu se clintea o frunza. Ei, si ce? Fiecare a vazut cu coada ochiului cum treceau niste umbre pe langa noi. Nu le-am surprins pe camera, cum nici pe aparatul foto. Iar, mare branza! Frica nu ne-a fost, caci mereu aveam senzatia ca nu suntem singuri. Asa ca...eram in siguranta. Imi propusesem sa ies din padure la ora 3 fix, pt ca asa imi picase mie cu tronc. Insa era vreo 2 jumate cand am zis, hai, gata, plecam! Deodata ne-a izbit un miros de lumanari aprinse si am inceput sa ne distram. Daca erau aprinse pt noi? Ha-ha, in mijlocul padurii? Asta a fost dragut, pe gustul meu. In timp ce mergeam am auzit un grohait, ca de porc. Am crezut ca mi se pare. Dar la scurt timp s-a intensificat. Si asta a fost tare, parca era produs de un porc in plina injunghiere. Am tresarit brusc, pt ca se auzea la juma de metru in spatele meu, pe jos, pe sol. Chiar m-au intrebat daca sunt porci mistreti in padurea aia. Am confirmat ca nu sunt porci asa cum nu sunt nici alte animale, iar ursi polari se gasesc doar in Lost.
Am tinut drumul inapoi, insa nu am gasit pe unde am venit, pentru ca pur si simplu nu mai vedeam nicaieri santul de-a lungul caruia ajunsesem la liziera, drept pt care am mers pe unde ni s-a nazarit, adica pe unde mai puteam, caci namolul si santurile alea adanci, din care nu mai ieseai daca ai fi cazut, ne impiedicau sa mergem pe unde am fi vrut noi. Am calculat rapid ca ...asta e, nu mai e si gata! Apoi, ce mare scofala, daca tot nu puteam face cele 4 ore inapoi in 20 de minute iesim din troncul meu cazut mai inainte si gata! Dar cand urcam in panta am zarit cabana aia, pe care o lasasem la 4 ore in urma. Am rasuflat usurati, dar cam morocanosi pt ca, iata, excursia se incheia. Ne-am gandit noi ca suntem foarte tari, intrucat am reusit sa gasim scurtatura scurtaturii tuturor scurtaturilor. Asa se face ca la ora 3 fara 2 minute calcam cu incredere pe pajistea cu leagane de la cabana parasita. Cum am ajuns acolo? Uite asa. Am mai facut un rond de inspectie in cabana si ne gandeam ca ne-ar prinde bine un suvenir. Erau in camera de sus, proaspat amenajata cu lemn pe pereti, un ghiveci si 3 tablouri. Am zis, hai, sa ia fiecare cate unul. Nu a vrut nimeni, drept pt care nu am luat nimic si iar m-a pocnit dezamagirea. Deci ne-am comportat ireprosabil, ca adevarati cetateni de nedejde. Nimeni nu a stins vreo tigara de vreun element natural din padure, nimeni nu a dat pe jos nici o firimitura din dejunul servit pe un trunchi de copac cazut. Deci, bravo noua! In rest, mai nimic. Doar ca ardeam si eram rosii la fata, doar doi dintre noi. Unul a avut si dureri de cap mari, altul o ameteala cumplita si senzatia ca nu e acolo, asa..ca prin vis ne mai auzea. Iar cand am ajuns in sat, unii tocmai parleau un porc, ce fusese injunghiat in prealabil in curte (sar nu la capatul celalalt al padurii). Deci, frumos. Mai merg si la anul!
Mi-a placut nespus inoras, in Cluj. Oameni draguti, inteligenti, primitori, serviabili, nu trece nimeni pe rosu (sta toata lumea, stau si masinile, o ordine deplina). Tinerii mi-au placut in mod deosebit. Au un bun simt mare de tot si locuri unde se pot distra. Se fumeaza prin localuri, chiar si in cofetarii. Am ramas cu o imagine super despre ei si viata lor. Bravo lor!
