Norvegia ... copiii romanilor

Eu sunt convins ca nu e vorba doar de o palma la fund. Cu siguranta au fost motive mai justificate decat o palma la fund, dar decizia de a-i destrama in halul ala tot idioata si exagerata ramane. Cel putin in cazul de fata. Probabil sunt niste legi stricte care se respecta ca in instanta, iar ei sunt niste angajati care urmeaza strict niste proceduri in baza legilor, dar e o tampenie uriasa care nu are nicio treaba cu protectia copilului.

Interesul major ar trebui sa fie protectia copilului, nu condamnarea parintilor, iar pentru ei e clar ca tinta principala este pedepsirea agresorului, nu protectia victimei. Vorbim de umanitate, existenta lor e legata de niste copii, ar trebui sa existe masuri morale, flexibile, nu o atitudine stricta, de instanta. Parintii sunt acuzati ca sunt incompenteti si recurg la masuri stricte in situatii dificile, iar ei fac acelasi lucru, raspund radical, strict, punand in pericol siguranta copiilor. Din punctul meu de vedere sunt niste animale. Mai mari si mai incompetente decat parintii.

Cazul asta ar fi trebuit sa apara pentru opinia publica doar dupa deciziile tribunalului ca si altele de care am citit recent, ca s-au mai intamplat cu romani in Norvegia situatii similare.    Sa nu fi stiut sa nu se auto-incrimineze, sa recunoasca ce au facut fara sa fi fost intreabti de persoane legale, doar de televiziunea romana pe un canal  de distractii/barfe parca, nu cunosc detalii exacte.   Nu stiu cum au avut voie sa paraseasca Norvegia ca tipical se iau pasapoartele si sint instruiti sa nu plece nici din oras fara aprobarea judecatorului, asa este in State cel putin, si peste toate, daca au scapat sa nu fie arestati, n-au voie sa discute despre caz cu absolut nimeni!!!   Parintii voiau celebritate, proteste de romani impotriva unui Stat despre care majoritatea nu stie nimic, etc.  

Un alt Gica Contra: - "sa fie protectia copilului, nu condamnarea parintilor" ... esti sigur ca stii ce ai scris acolo, este fraza acceptata???  parintii trebuia sa fie arestati, asta este protejarea copiilor de ei, nu scena ce ai descris tu aici ... ma surprinde felul tau de gandire ...

Davi_ a scris:

 Dar poate asta este practica iar totul se lamureste in instanta. 

Pana si infractorii sunt judecati in libertate daca nu prezinta un pericol public. Sunt convins ca in urma anchetei si a unor discutii cu parintii, poate chiar a unor supravegheri, copiii ar fi fost in siguranta acasa pana la solutionarea problemei. Nici daca punem asa problema nu e justificata decizia de a imprastia copiii aia in familii straine. Mi se pare foarte ciudat, mi-ar fi fost greu de crezut ca norvegienii, mai ales de la protectia copilului, pot risca astfel de decizii. Nu ai cum ca institutie de protectie a copilului, ca om, ca orice, sa nu realizezi ca in mintea copilului se pot produce ravagii in astfel de situatii.

http://republica.ro/o-palma-la-fund-n-a-omorat-niciun-copil-dar-te-poate-ucide-ca-parinte

Este un citat din link-ul acesta, pus de ampera.
..........................
"Până atunci, fiecare părinte care şi-a propus să îşi crească copiii fără să îi bată trebuie să lupte cu palma care nu i-a omorât în copilărie, dar şi cu sprânceana ridicată a celor care nu înţeleg de ce nu aplică o corecţie fizică rapidă atunci când copilul se tăvăleşte în mijlocul parcului pentru că nu vrea să meargă acasă."
................................
Ok. Nu ii aplici nicio corectie in acest caz. Dar ce faci? Il lasi sa se tavaleasca pana oboseste si nu mai poate respira de plans, pana incepe sa suhgita si sa geama, privindu-te cum te uiti la el cu indiferenta(sa nu-mi spuneti ca in astfel de momente te uiti la el cu dragoste), transmitandu-i mesajul: poti sa te tavalesti pana maine, ca nu ma impresionezi si o sa faci cum zic eu pana la urma.
Credeti ca va uita asta? Credeti ca daca nu i-ati dat o palma la fund acum, el va va multumi pentru asta? El isi va aminti asta ca pe o trauma si ma intreb, oare daca in acel moment ridici tonul la el si il ridici riscand chiar sa-l bruschezi si explicandu-i ca ce vrea el nu se poate, nu este poate mai adecvat. De ce? Pentru ca atunci copilul va percepe din partea ta faptul ca iti pasa de el, ca tii la el, dar nu poti face mereu ce vrea. Asta in contrast cu indiferenta aceea martiala cand se tavaleste pana nu mai poate respira sub privirile indiferente ale unui asa zis parinte. Asta nu intra in categoria abuzurilor?

Si inca un citat din acelasi link in continurea celui de mai sus:

....................
"Şi sunt sigură că dacă vor câştiga această luptă, copiii lor le vor fi la fel de recunoscători cum le sunt cei care le mulţumesc părinţilor că i-au bătut la timpul potrivit. Poate mai recunoscători."
................
Cat de ipocrit sa fii sa vrei ca dupa ce il lasi sa se tavaleasca si sa planga pana lesina, copilul ala sa-ti mai fie si recunoscator. Ce fel de om poti fi in acest caz?



 

http://www.vice.com/ro/read/tot-ce-trebuie-sa-stii-ca-sa-intelegi-de-ce-statul-norvegian-i-a-luat-copiii-unui-roman-473

Miercuri_ a scris:

Pana si infractorii sunt judecati in libertate daca nu prezinta un pericol public. Sunt convins ca in urma anchetei si a unor discutii cu parintii, poate chiar a unor supravegheri, copiii ar fi fost in siguranta acasa pana la solutionarea problemei. 

Poate asta urmeaza. Eu una asta sper. Nu s-a confirmat ca institutia a inceput procedura de adoptie. Doar fratele tatalui sustine asta.

"Daniel Bodnariu susține, de asemenea, că autoritățile norvegiene ar fi demarat deja procedurile de adopție pentru copii. „Sunt mai multe procese, toate merg simultan. Unul este cel în care sunt acuzați că sunt violenți. Altul este cel referitor la declanșarea procedurilor de adopție, ei au fost anunțați încă de pe 15 decembrie că acestea au început", a spus Daniel Bodnariu, care nu a fost de acord să îmi trimită documentul, motivând că nu are acordul avocatului fratelui său."

"Autoritățile norvegiene au refuzat să lămurească dacă procedura de adopție a fost demarată, pe motiv că nu le este permis să divulge informații în acest sens. Iar Ministerul Român de Externe, la întrebarea mea dacă au informații care să le confirme dacă procedurile de adopție ar fi început, mi-au răspuns, simplu: „Nu"."

Daca ei nu sunt decazuti din drepturile parintesti, nu stiu daca copiii poti fi dati spre adoptie. 

Miercuri_ a scris:

 Mi se pare foarte ciudat, mi-ar fi fost greu de crezut ca norvegienii, mai ales de la protectia copilului, pot risca astfel de decizii. Nu ai cum ca institutie de protectie a copilului, ca om, ca orice, sa nu realizezi ca in mintea copilului se pot produce ravagii in astfel de situatii.

Si mie.

Ramane totusi intrebarea: stiind ca exista legi atat de aspre, de ce i-a lovit? Poate nu le pasa de ceea ce li se putea intampla lor, dar nici de copii? Sa zicem ca nu s-au gandit la ce poate insemna bataia ( palmele acelea) pt copii, sa zicem ca asta nu realizat, dar nici ce ar putea insemna separarea? 

Exact, nu ai cum sa nu te gandesti. Mai ales ca parinte, zic eu.

Aveau "scuza", daca erau picati acolo de scurt timp, daca erau oameni cu educatie precara si fara scoala. 

adal* a scris:

Suna plauzibil. Adica pare ca e de preferat palma in cazul asta. Numai ca eu nu am copii, asa ca experienta mea e limitata - nu stiu daca nu exista solutii mai bune. Oricum, o oarecare experienta cu copiii am si am observat ca o problema care nu se poate rezolva cu o corectie fizica se poate rezolva usor in alt mod, uneori doar prin atitudine.

Un psiholog poate spune ca acel copil a ajuns sa se tavaleasca pe jos pt. ca parintele s-a purtat mereu inadecvat cu el si nu stiu ce i s-ar putea replica. Se ajunge usor-usor la despicarea firului in patru de parca ar trebui sa concepem niste legi. 

Sa vina dracu in romania, ca e raiul parintilor aici. Ii scot la cersit, ii tin in frig si nemancati, nu ii trimit la scoala, ii cocoseaza cu baiata, ii tin in jeg. Vand casele, ii muta prin coclauri... Si? Au autonomie. Sunt parinti, ce p*a lor!

Atat ne kkm pe noi ca gresesc institutiile, ca nu acctioneaza si dpdv emotional, uitand de ce sunt in stare unii parinti. O generatie intreaga de parinti iresponsabil si-au vandut casele date de stat, date pt ca aveau copii, si nimeni nu i-a tras la raspundere pt ca acei copii au ajuns pe strazi. E mai bine asa?  Nu mai vorbesc de abuzuri sexuale, abuzuri pt care dementii raspund dupa ani, in cel mai bun caz!, ca mi se face rau deja!  :x

Allexandrra a scris:

Suna plauzibil. Adica pare ca e de preferat palma in cazul asta. Numai ca eu nu am copii, asa ca experienta mea e limitata - nu stiu daca nu exista solutii mai bune. Oricum, o oarecare experienta cu copiii am si am observat ca o problema care nu se poate rezolva cu o corectie fizica se poate rezolva usor in alt mod, uneori doar prin atitudine.

Un psiholog poate spune ca acel copil a ajuns sa se tavaleasca pe jos pt. ca parintele s-a purtat mereu inadecvat cu el si nu stiu ce i s-ar putea replica. Se ajunge usor-usor la despicarea firului in patru de parca ar trebui sa concepem niste legi. 

Eu am incercat o mica analiza a acestui caz, pentru ca link-ul era pus ca sa arate altceva.

Nu am deloc pretentia ca stiu eu cum este mai bine, am vrut doar sa arat si cealalta fata a unui astfel de caz.

Situatia este foarte complexa.

Ceea ce vreau sa spun, este ca o trauma fizica este intotdeauna usor de denuntat de catre un copil, dar o trauma morala este foarte greu, din cauza ca un copil nu poate explica concret si coerent ceea ce este un abuz moral.

Cum crezi ca un copil si-ar putea arata frustrarea dupa o astfel de experienta? Cum ar putea-o explica? Acest abuz ar ramane nepedepsit. Si cine stie cate altele.

Cand nu sunt argumente, se revine obsesiv in Vaslui, chiar daca topicul este despre norvegia.

http://www.7est.ro/actualitate/social/item/57779-un-vasluian-acuzat-ca-si-a-abuzat-sexual-fiica-vitrega.html

Abuz sexual descoperit de preot

Un bărbat din Flămânzi a fost arestat miercuri, după ce şi-a abuzat sexual timp de aproape doi ani fiica minoră.

La rândul său, mama fetei a recunoscut că ştia ce se întâmpla, dar i-a fost frică să reclame. Cercetările au început zilele trecute, după ce bărbatul a fost surprins în pat cu fata în vârstă de 11 ani chiar de preotul paroh, care venise la locuinţa acestuia pentru un serviciu religios. Speriată, fata nu a povestit nimic, dar ulterior preotul a discutat cu concubina bărbatului, iar femeia a recunoscut întreaga relaţie.

Informaţia a ajuns mai apoi la poliţişti, care au iniţiat o anchetă.

http://www.monitorulbt.ro/Stiri/Botosani/Actualitate/2016-01-15/Abuz+sexual+descoperit+de+preot+.html

Si astia sunt parinti, ce kkt se baga institutiile in viata lor privata? 

Ce am anticipat cu vasluiul. :)

A zis cineva ceva de viata privata?