Si uite ca nu am intervenit, m-am retras, dar daca tot e topicul deschis, ca asa e regulamentul, hai sa va povestesc cu cine am dat eu nas in nas acum cateva zile si ce am aflat.
(sa se noteze ca am rumegat-o, iar, cateva zile inainte de a scrie, ca sa pot scrie relativ cucalm)
Dau nas in nas cu sotia inselata, care nu era deloc singura. Nu ca se vedea foarte tare, dar e validat, are un bebelus in burtica.
Ah, si ce observ, bineinteles? Lipsa verigheta (ca sa ramana ecuatia echivalenta, vine unul, pleaca altul).
Mama cucearcanele cat Casa Poporului si supta la fata, deh, asa o fi in divort, ma gandesc eu.
Nu o intreb nimic, o felicit de sarcina si sper sa nu pomeneasca ceva de divort (poate doar s-a umflat de la sarcina si nu o mai incape verigheta si eu sunt doar paranoia pentru ca ma simt cu musca pe caciula), timp in care mi se inmoaie picioarele si simt cum apasa pe mine o greutate enorma. Imi spune scurt ca sa nu mai joc teatru nici eu, nici ceilalti, ca stie tot si ca ne multumeste. O facea aproape zambind. Ah, dand sa plece imi mai tranteste si ca 'Eu, impreuna cu fiul sau fiica mea, va multumesc la toti prietenii loiali ai fostului meu sot.'
Atat. Scurt si sec, cu o privire fara ranchiuna, just, dar atat, atat de trista.
Mi-au dat lacrimile instant si ea si-a vazut de drum. Deh, doar nu voiam sa ma compatimeasca acum, nu? As vrea sa vorbesc cu ea, sa ii cer iertare, sa ii povestesc despre dilema mea, sa ii aflu opinia, totusi...dar nu am niciun drept sa o fac. Pentru ce? Pentru a-mi pacali constiinta? Mai mult rau i-as face, nu pot decat sa plec capul si sa tac.
Sunt vinovata. Nu stiu cum, nu stiu cat, nu stiu de ce, dar pur si simplu sunt. Eu care nu tac in 99% din cazuri, am tacut acum. Sunt cea mai stupida fiinta de pe fata pamantului ca am tacut. Si asta pentru ce? Pentru a nu risca sa ma simt de cacat, daca ea alegea sa se desparta de el, avand o informatie de la mine.
In viata mea nu mai tac!
