ideea ca te baga un angajator in seama numai pentru ca ai studii, e cam rasuflata si nerealista.
chiar daca mediul de afaceri e destul de viciat, tipii de la personal se uita bine la tine si pot afla mai multe lucruri despre tine decât crezi tu ca-i posibil.
ia-o ca pe un mic pont, daca vrei:
la cât de nehotarât esti ce faculate vrei sa urmezi (esti la uman, vrei la finante, dupa care te guduri pe la marketing si in final ajungi la dinti),
vei avea si-n viitor dificultati, daca nu ramâi putin consecvent cu tine însuti.
daca te gândesti deja la somaj, n-o sa faci prea multi purici.
somer poti fi oricând pe piata muncii (indiferent de studii), asta trebuie sa iei întotdeauna in calcul, fara sa te obsedeze.
era când cineva avea un job toata viata la o singura firma e de multa vreme apusa.
daca alergi numai dupa bani, s-ar putea sa te-mpiedici si sa te usture rau într-o zi.
încearca sa descoperi ce-ti place, ce te pasioneaza mai mult, la ce te-ai pricepe mai bine, apoi alege.
în felul asta, sunt convins ca si tipii de la personal vor remarca asta si vei avea parte de micul (sau marele) tau succes profesional.
parerea mea e ca,
daca nu-ti plac cifrele, n-ai ce cauta la finante-contabilitate,
daca nu-ti place bilogia/anatomia, n-ai ce cauta la dinti,
iar pentru marketing (vezi ca si acolo sunt cifre si formule multe!) îti trebuie multa creativitate, nu e destul sa tocesti toate descoperirile americanilor in domeniu (care sunt si extrem de plictisitoare, daca nu esti interesat de ele).
your choice
