Scrierea unei carti

Buna ziua.

Ce parere aveti de scrierea unei carti la varsta de aproape 16 ani? M-am apucat sa scriu o carte, nu am ajuns inca la jumatate dar am scris destul de mult. Am un blog pe care scriu ocazional, atunci cand ma incolteste imaginatia, cand am timp... 

Cum ar fi de preferat: daca reusesc sa o termin, sa o public la o editura sau nu? Sa ma apuc sa strang banii de pe acum, costurile sunt mari?

Va copiez mai jos cateva secvente din carte si mi-as dori sa stiu daca e cazul sa continui, ori sa mai astept. Nu stiu cate sanse de reusita as avea, avand in vedere lipsa de experienta, varsta... desi mi-as dori nespus sa reusesc :)

Am deschis ochii în neant, într-un întuneric șfichiuitor. Nici briza resimțită de la zece metri depărtare nu-mi reînvie simțurile. Mă simt aidoma unei ființe trecute în moarte clinică (sau poate chiar aceasta este explicația stării pe care o nutresc). Și, totuși, ochii mei încep a desluși tainele răsăritului. Mă înconjoară pescărușii. Îmi sunt ei, oare, martorii suferinței pricinuite de clipe?
Ei bine, de ce sunt aici? De ce am plecat? Mă voi întoarce vreodată?

Aceasta este deja o altă poveste, pe care o scriu aici, acum. Eu făuresc legende. Iar tu, dragă cititorule, mă asculți prin cuvintele ce alcătuiesc rânduri. 

Mă aflu acolo unde îmi doresc să fiu, în locul în care am căutat mereu să mă adăpostesc: pe malul mării. Știi că am vrut să plec la mare? Mi-am pus rucsacul în spate și, împreună cu el, pe biciclete, am pornit spre Constanța. Era o toamnă târzie, cu foșnet prelung, cu zvâcnetul trăirilor ce îmi asaltau întregu-mi suflet. Ne-am oprit la niciun kilometru parcurs, pentru că, inevitabil, conștiința ne înghiontea. Amândoi știam că sufletele noastre râvnesc marea, doar că era timpuriu să luăm astfel de decizii. Așa că, temători, înțelegându-ne doar din priviri, am pornit înapoi spre locurile pe care le numeam „acasă”.

Sunt singură. Singură și îngândurată. N-am plecat la mare pe bicicletă, nu sunt la Constanța,  nu am pe nimeni alături. Am ales să fac un gest mișelesc: să fug. Am fugit, mai întâi de toate, de mine. Încă nu regret, pentru că, indiferent de cum a fost percepută plecarea mea, am ales să fiu fugarnică dintr-un simplu motiv: doresc să-mi acopăr firida sufletului. Am nevoie de mine și de mare. De aceea sunt personajul principal al acestui peisaj impozant. Dar povestea nu-i a mea. E vădit că-mi place să citesc despre alții. 

Cred ca stii ce inseamna sa scrii o carte, cat studiu prealabil presupune si nu inseamna doar asternerea gandurilor pe hartie. E literatura? E un roman? O colectie de povestiri? O carte e un intreg, in primul rand.

Este o idee buna sa scrii si te sfatuiesc sa continui daca asta iti doresti dar sa nu iei treaba asta in gluma sau neserios daca vrei sa publici. 

Mult succes!

tamita a scris:

 Sa ma apuc sa strang banii de pe acum, costurile sunt mari?

Sfatul meu e sa nu alegi optiunea asta; e o escrocherie si nu duce nicaieri, m-am documentat acum cativa ani.

In schimb exista mai multe variante de a publica pe internet.

Sunt constienta ca scrierea unei carti necesita timp, studiu, idei, inspiratie, etc. Am mai facut acum vreo 2 ani o incercare, dar din pacate nu am reusit sa scriu decat foarte putin. De data asta, insa, ideile parca curg... am in minte diferite scene, stiu deja cum va fi finalul (de fapt, cartea incepe propriu-zis cu finalul). Un roman as vrea sa fie cartea mea. M-am gandit chiar sa pun si fraze, secvente din blog, in contexte potrivite.

Finnian a scris:

Sfatul meu e sa nu alegi optiunea asta; e o escrocherie si nu duce nicaieri, m-am documentat acum cativa ani.

In schimb exista mai multe variante de a publica pe internet.

Optiunea cu publicarea unei carti la nicio editura?

Suna interesant varianta cu publicatul pe internet. Eu m-am gandit ca atunci cand va fi timpul (daca voi reusi sa finalizez cartea) sa caut o editura serioasa, mai renumita sa zicem, dar apoi am aflat ca fiecare editura alege ce sa publice si ce nu, si ma gandesc ca la o editura populara n-as avea sanse. 

tamita a scris:

- Cu cât îți dorești mai mult un lucru, cu atât lucrezi mai mult în îndeplinirea lui. Nu este suficient doar să nutrești. Trebuie să fii și pregătit să depui un efort. Visele nu devin realitate doar prin gânduri.

Cu exceptia randului de mai sus, care este un cliseu odios, textul pare citibil ca sa zicesc asa. Daca ar avea rost te-as intreba cum se simte o fiinta in moarte clinica.

tamita a scris:

Optiunea cu publicarea unei carti la nicio editura?

Suna interesant varianta cu publicatul pe internet. Eu m-am gandit ca atunci cand va fi timpul (daca voi reusi sa finalizez cartea) sa caut o editura serioasa, mai renumita sa zicem, dar apoi am aflat ca fiecare editura alege ce sa publice si ce nu, si ma gandesc ca la o editura populara n-as avea sanse. 

Ma refeream la ''self publishing'', e o tendinta care a aparut in vest; aici nu stiu bine cum stau lucrurile dar orice apare acolo apare si aici de obicei. Presupun ca exista asemenea ... nici nu stiu cum sa le spun, companii sau edituri care iti publica o carte pe banii tai.

Te poti documenta pe internet despre asta; sunt bani aruncati pe fereastra.

Daca ai bani sa publici o carte atunci inseamna ca ai bani sa filmezi un videoclip si sa te faci cantareata - mult mai la moda.

Nu stiu cum se simte o fiinta in moarte clinica decat din ce am mai citit...

O sa citesc despre asta, deci dispare din optiuni self publishing-ul. O sa caut informatii despre publicarea pe internet, insa cred ca, cea mai veche si cea mai ok metoda ramane cea cu editura... 

Referitor la banii pt publicarea unei carti, o sa strang si eu, o sa fiu ajutata de parinti si de nasa mea, care s-a oferit si m-a indrumat sa scriu o carte. Nu mi-ar placea sa filmez un videoclip si sa devin cantareata, indiferent ca acum e la moda, in primul rand pt ca eu nu ma pricep la cantat, ci ma pricep la scris, si in al doilea rand... sper sa reinvie moda cu publicarea de carti bune (eu inca sunt o copila, adolescenta mai bine spus, si nu cred ca, cartea pe care o voi scrie se va numara printre cartile cele mai bune, dar am citit carti scrise de oameni maturi, trecuti poate de 30 de ani, care mi-au parut telenovele ieftine (sper sa nu fie pleonasm) ). 

Ai idei foarte frumoase. 

Referitor la dialog, daca imi permiti un sfat, e bine sa sune cat mai natural. Depinde si de situatie, normal, dar mai sus inteleg ca era vorba despre doi tineri care discutau pe o plaja. Incearca sa ii vizualizezi, sa ii auzi. 

Oricum... spor la treaba si multa bafta :) .

Multumesc frumos!

Nu-mi suna nici mie ceva bine la dialoguri, simt ca trebuie sa schimb ceva. O sa incerc sa ii vizualizez si sa ii aud, sper ca astfel sa imi sune mai bine :)