Despre sensul vieții

Stimabile donşoare + doamne,

Am constat adesea, de-a lungul fulminantei mele cariere de tractorist, că limba română este o limbă foarte grea. Majoritatea celor cca 20 de milioane de vorbitori ai limbii române o vorbesc pe apucate, adicătelea cum au apucat ei de-acasă, de la bunica sau tăticu, lăsând varianta din şcolă sau pe cea academică să rămână poveşti de clacă... O virgulă pusă sau nepusă, puţină neatenţie în ordinea cuvintelor şi gata-i catastrofa, una spui şi alta înţelege cel care citeşte sau aude. De mirare că sunt atâtea catastrofe, când nu se înţelege om cu om nici în cele mai simple chestii, cum ar fi: "Toată viaţa-i o splendoare/Numa când nici în coate nu te doare"? Ce să mai vorbim de rostu vieţii, să ne mai sucească Vriies capul cu filozofeli înalte, când ezistă probleme cu "vânatul", "dusul la film", "delire" şi alte bălării la nivelul bălţii după ploaie...
Aşadar, după aproape 50 de pagini scrise pe această temă, eu propun să mai fie dezbătut sensu vieţii numai după ce vor fi reluate unele studii de gramatică şi semantică a limbii române. Apropo, aceste studii sunt pentru unii un rost în viaţă... Oare un astfel de rost poate fi considerat nobil, au ba?

Cu stimă,
Nae Tractoristu

Tocmai cand incepusem sa va omul din spatele tractoristului, te gasisi sa te impiedici de forma si bagasi in gaura neagra stelara fondul. :)

Si sa nu fiu total off topic: da, daca asta iti da satisfactie si te implineste.

nicksson a scris:

Fiero, cum poţi savura viaţa, în timp ce-ţi spui "stoneheart" - inimă de piatră? Când spui adevărul? Apropo, nu e cumva un cuvânt prea mare: "splendoare"? Doar nu o fi cumva dragostea la mijloc? :)

Cu stimă,

Nae Tractoristu

Pe la noi, mai prin nord("taranoaiasan" ii zona), cam "ase sta treaba", clar, cu noi, cei dusi, de multe ori, pe " aratura" .  Unii dintre noi, adica io (mai putin unii dintre noi) clar, sunt mai putin "telectuala", "mai putin "teleghidata" s.a.m.d., da-mi accept "conditia" si- imi permit sa ma exprim asa cum sunt . Cateodata, ii musai in viata, ca sa-i putem da un "anumit sens",nu de alta, da' mai "trebe si sa semanam" , iar pe unde-s, deja, "belti cu nuferi ori cu superbi lotusi", putem spune ca am ajuns " acasa". ( ca d-aia suntem "purtatori de "samanta " (in niciun caz nu de scandal, ca nu raspundem la "provocarile" celor care-si au rostul lor si "rolul", mai mult sau mai putin constientizat, sa nu mai zic de "inteles), in acest sens). De ce sa ne suparam " din ce n-avem", cum faina-i o vorba de pe la noi ?!  Io, ca baba ce sunt, cand admir, admir ! (intelegerea-i aceeasi : ramane cum s-a "pre"stabilit "! Intelegerea " informatiei" vine odata cu "transformarea interioara", ca sa-l citez, din nou, pe Patanjali  :" Practica interioara continua" !)

Inteleg ca esti tractorist, dar prea o iei pe aratura pe toate topicele.

Fiecare om are dreptul sa opineze asupra sensului vietii, cu sau fara cunostinte temeinice de gramatica a limbii romane.

Fiero a scris:

Tocmai cand incepusem sa va omul din spatele tractoristului, te gasisi sa te impiedici de forma si bagasi in gaura neagra stelara fondul. :)

Si sa nu fiu total off topic: da, daca asta iti da satisfactie si te implineste.

Da, marturisesc ca si io-l admir pe cel care-si spune " Nae Tractoristu" ! Are multe capacitati extrasenzoriale, din ceea ce simt si dupa cum percep io "neste treburi".

LuciaD a scris:

Sherlock a scris:

1. Inteleg ca esti tractorist, dar prea o iei pe aratura pe toate topicele.

2. Fiecare om are dreptul sa opineze asupra sensului vietii, cu sau fara cunostinte temeinice de gramatica a limbii romane.

Evident, mr. Sherlock, doar asta-i treaba tractoriştilor, "rolul" lor, cum spunea cineva mai sus.

2. Sigur că are, dar dacă totuşi unu spune "albă", iar altu-nţelege "neagră", nu crezi că este o problemă? Apelul la mai multă grijă în exprimare, indiferent dacă subiectul este rostu vieţii sau preţul verzei de sarmale, nu poate fi decât salutar, indiferent de opinia dv. Este destul de supărător şi îngrijorător că luaţi apărarea celor care nu au "cunoştinţe temeinice de gramatică", în loc să-i îndemnaţi spre perfecţionare, care perfecţionare nu le va strica niciodată în viaţă, în timp ce o limbă şchioapă le poate aduce multe neplăceri pe unde umblă (fiindcă nu se pot face bine înţeleşi). Ca să nu mai vorbim că aceasta poate însemna că respectiva persoană a chiulit la unele ore din clasele primare... lucru care iarăşi nu este de lăudat... Uneori, înainte de a pune mâna pe condei, e bine să studiaţi mai mult foaia albă, d-le Sherlock...

Nu zic că toată lumea trebuie să scrie ca Radu Tudoran, dar strădania în sensul exprimării corecte sau măcar limpezi se simte întotdeauna...

Cu stimă,

Nae Tractoristu

Domnule Nae,

Recomand cu caldura o recitire a recomandarilor din Regulament, in special acest paragraf:

f. Va rugam sa evitati reprosurile cu privire la greselile gramaticale sau de scriere la adresa membrilor. Daca greselile gramaticale sau de scriere ale unui membru sunt atat de mari incat continutul mesajului se pierde, puteti raporta acel post. Un administrator sau un moderator se va ocupa de acea problema.

Dupa aceea, va rog sa postati la subiectul topicului - observ de ceva vreme ca tractorul dumneavoastra o ia cam des pe aratura.

Cu stima, 

Administrator Blues. 

nicksson a scris:

Evident, mr. Sherlock, doar asta-i treaba tractoriştilor, "rolul" lor, cum spunea cineva mai sus.

2. Sigur că are, dar dacă totuşi unu spune "albă", iar altu-nţelege "neagră", nu crezi că este o problemă?

Ca sa ne intelegem unii cu altii, in primul rand, "trebuie" ( "ii musai", stiti vorba aia: "de musai ca de treaba buna") sa ne acceptam asa cum suntem noi, ca ne-am constientizat "rolul" in rostul vietii noastre, ca nu . Intentia sa fie inspre a ne "corecta " noi pe noi insine, mai intai.  (si vorbesc nu numai in ceea ce priveste "gramatica", ci , mai ales in " atitudine" ! Atunci vom intelege "cam cum sta treaba ", cu adevarat (adica, no, ceva gen:  Adevarul lui Dumnezeu sa fie si adevarul nostru, nu diferit). Io-ti multumesc pentru tot, draga Nae Tractoristu, ca de altfel, tuturor celor cu care m-am intersectat ! Stiti ca fiecare interactiune este cu dublu sens, adica este de ajutor fiecaruia, cum s-ar zice : "ajutor reciproc".

LuciaD a scris:

LuciaD a scris:

Da, marturisesc ca si io-l admir pe cel care-si spune " Nae Tractoristu" ! Are multe capacitati extrasenzoriale, din ceea ce simt si dupa cum percep io "neste treburi".

Am vrut sa te citez si ti-am dat like. Eu nu-l admir, iar cand spun asta nu vreau sa sugerez ca n-ar fi demn de admiratie, nu-l admir pt ca: 1. am interactionat f rar (nefiind pasionati de aceleasi subiecte, daca se poate spune ca eu as fi pasionata de vreunul); 2. pt ca nu am vazut omul din spatele personajului (aparitia meteorica nu se pune). 

Nu ma deranjeaza nici sa fiu corectata daca scriu sau ma exprim gresit, scriu "dupa ureche" si adesea pun virgulele gresit (stiu ca nu-s Marin Preda ca sa imi permit aroganta asta, dar, la fel ca el, uneori mi se pare ca le sade mai bine unde vreau eu sa le pun. Plus ca, mai obisnuiesc uneori, uitand unde ma aflu, sa vorbesc intr-o limba pe care n-o inteleg decat apropiatii mei. Insa mi-ar placea cand are ceva de reprosat, mie sau oricui altcuiva, sa nu mearga pe ocolite, precum aschia din banc, ci sa spuna direct ce-l deranjeaza.

LuciaD a scris:

Ca sa ne intelegem unii cu altii, in primul rand, "trebuie" ( "ii musai", stiti vorba aia: "de musai ca de treaba buna") sa ne acceptam asa cum suntem noi, ca ne-am constientizat "rolul" in rostul vietii noastre, ca nu . Intentia sa fie inspre a ne "corecta " noi pe noi insine, mai intai.  (si vorbesc nu numai in ceea ce priveste "gramatica", ci , mai ales in " atitudine" ! Atunci vom intelege "cam cum sta treaba ", cu adevarat (adica, no, ceva gen:  Adevarul lui Dumnezeu sa fie si adevarul nostru, nu diferit). Io-ti multumesc pentru tot, draga Nae Tractoristu, ca de altfel, tuturor celor cu care m-am intersectat ! Stiti ca fiecare interactiune este cu dublu sens, adica este de ajutor fiecaruia, cum s-ar zice : "ajutor reciproc".

La mesajul asta n-am dat like din greseala. :) Si eu cred ca din fiecare interactiune putem invata ceva, numai sa si vrem.

Hai să vă readuc niţel pe brazdă, să nu mai aud reproşuri că nu trag brazda dreaptă:

Problema rostului vieţii este, mai mult ca sigur, milenară. Oamenii îl caută (ei da, îl caută cam toţi, cu sau fără voie) fără încetare, fiindcă este o problemă care aparţine capacităţii cunoaşterii. Din clipa în care a devenit conştient de sine, omul (sau oama) a încercat să înţeleagă de ce există, trăieşte, se bucură sau se întristează, apoi moare. Iar această din urmă întâmplare, care i se întâmplă fiecăruia, moartea este cea mai greu de înţeles. Asta fiindcă moartea este o insultă adusă vieţii, singura catastrofă cu adevărat importantă, care nu mai poate fi nicicum reparată. Teama de moarte a fost şi este un alt imbold al căutării rostului în viaţă, că vreţi sau nu să recunoaşteţi acest lucru. Dar...
Marele "dar" este că în ciuda eforturilor (tot milenare) de a se reglementa, tipiza sau standardiza răspunsul rostului vieţii prin intermediul religiilor, adevăratul răspuns nu poate fi găsit decât în urma eforturilor individuale. Aşadar, fiecare om are rostul lui, fie că-l crede acordat de Creator, fie că e conştient că şi-l găseşte singur. Cât sunt de unice rosturile? Deoarece nu există o evidenţă precisă a rosturilor individuale, nu se poate răspunde la această întrebare. Câte rosturi există? Nu ştie nimeni... Există o categorisire, o piramidă a importanţei rosturilor? Eu unul nu am habar, dar probabil că pot fi elaborate multe astfel de liste etajate... Ezistă oare un rost mai mare decât toate, mai global, mai înalt, poate mai greu de înţeles şi de atins? Aici s-a străduit Vriies să răspundă (cot la cot cu alţii), mai demult, dar dilema nu a fost tranşată definitiv. Probabil că şi în direcţia asta tot la opinii strict personale ajungem... Cine să ştie, la urma-urmei, ce rost ne-a rostuit Creatorul? Că, nu-i aşa, că o avea barbă sau nu, că o fi în cer sau nu, că se ocupă de noi sau doar se distrează privindu-ne, eventual e plecat în concediu prin alte galaxii, El trebuie să ştie ce şi cum şade omul, omenirea...

Aşa... acestea fiind zise, eu vă spun că rostu vieţii noastre de oameni din lut, chiar şi în opinia anumitor tractorişti, este iubirea. Acu... fiecare să înţeleagă iubirea cum o şti: care cu gândul la pat, care cu gândul la cer... n-o să vă dau chiar totul mură-n-gură, că atunci nu mă mai crede nimeni (majoritatea cred că lucrul obţinut fără efort nu are valoare, nu-i aşa?)...

Aştept părerile, completările voastre... (acest subiect este inepuizabil)

Cu stimă,
Nae Tractoristu