Început de Vriies, Sâm 18 iul 2015 · 743 răspunsuri · 49.950 vizualizări
Sa ne salvam de variantele noastre meschine. Pe cat putem.
Oricum lucrurile se intampla in ordinea lor naturala si nu putem face nimic sa o schimbam. Si asta doar pt ca singurul lucru pe care il putem schimba cat de cat e propria persoana.
Si cum noi suntem ocupati sa salvam lumea...
Editat Sâm 5 dec 2015 00:58
Tocmai, cei care s-au 'ocupat' cu asta dupa adevarul lor, relativ, cum altfel, mai mult au distrus-o..
Or daca se ocupau mai mult cu ale lor...
Pai tocmai de asta lumea nu se schimba in bine.
Directia in care o ia lumea e pur si simplu o rezultanta. O forta rezultanta care e indusa de suma vectoriala a tuturor fortelor vitale din lume. Una cate una. Pana acestea nu se schimba , nici rezultanta nu va lua directia ideala a binelui.
Nu putem schimba lumea toata. Doar pe a noastra. Atat.
Altruismul exista si nu avem de ce sa il negam. Ar fi o lipsa de consideratie fata de sinceritatea unor oameni care vor sa devina mai buni. Ei insisi.
Vriies a scris:”există vreun scop sau vreun sens al vieții?”, ” și dacă da, care ar fi acesta?”.
Vă aștept la o dezbatere pe această temă. Puteți spune orice, de oriunde, din cărți sau din experiența voastră de viață...
Hai, că legai și câinii! :)
merci pentru câini :D
cred ca exista mai multe (si chiar marunte) scopuri/sensuri.
un scop onorabil pentru mine ar fi sa nu îmbatrânesc chiar degeaba.
am constat, în dese rânduri, ca multi batrâni au trait sufleteste si intelectual cam degeaba, au ajuns doar niste epave purtate de ani.
cu tot respectul datorat vârstei, mi se pare un esec.
ce înseamna sa traiesti o viata întreaga degeaba?
e atunci când nu se lipeste empatia de tine, când îti refuzi orice obligatie fata de tine însuti.
când spun aici intelectual nu ma refer neaparat la cunoasterea temeinica a abecedarului, ci la jongleriile care se pot isca de-aici.
cel mai mult ma înrijoreaza apucatura unora care nu înceteaza sa vorbeasca doar despre ei însisi.
indiferent de subiectul deschis, discutia va aluneca inevitabil spre propria persoana, si anume in doua directii diferite: unii se vor vaita cât de greu le este sau le-a fost, altii se vor lauda peste masura.
habar n-am daca eu am jonglat vreodata intelectual, daca m-am vaitat sau laudat,
dar un scop onorabil ar fi sa nu termin socotelile pe-aici pâna nu reusesc totusi sa ma prezint (in fata mea) cu destul cap si destule simturi vii.
sa evit, pe cât posibil, epava care va sa vie.
desigur, toate astea sunt greu de masurat, de cuantificat, iar evaluarea nu poate fi decât individuala si subiectiva.
însa, cu putin efort si detasare, cred ca fiecare (multi?) poate sa-si spuna în oglinda, la un moment dat, daca e epava e pe drum sau nu.
alt scop, de data asta ceva mai marunt, mi se pare sa nu-ti traiesti ziua chiar degeaba. sa încerci asta.
daca ora si-a pierdut din importanta, odata cu secolul asta nebun al vitezei, mi se pare primordial (vorbesc in nume personal) sa nu cedezi si ziua,
oricât de scârboasa, grea sau aiurea a fost.
lucrurile marunte pot salva, cred, întregul: un rând citit, o vorba de duh, o melodie, un desen, o imagina sau orice altceva, de care care te simti legat.
am insiruit mai sus doar obiecte, lucruri, cazul ideal ar fi sa poti împarti toate astea - sau macar o parte - cu o fiinta, însa zeii vor strâmba probabil din nas pe motiv ca deja cerem prea mult.
asadar, ziua salvata si epava care sa întârzie cât mai mult,
astea-s scoprurile-sensurile care-mi vin la ora asta.
daca mai gasesc si altele, mai spun.
Editat Sâm 5 dec 2015 02:18
Fiero a scris:Premianti? Cum adica?
PREMIÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană distinsă cu un premiu. 2) Elev care a primit un premiu pentru succese la învățătură.
un substitut amuzanto-ironic pentru "persoana de succes".
Editat Sâm 5 dec 2015 02:19
Cred ca e imposibil ca omul de rand sa schimbe lumea (sa ii ajute pe cei saraci) din moment ce 80% din resursele lumii sunt detinute de 20% din populatie (si jumatate din bogatia lumii e detinuta de doar 1% din populatia globului).
Majoritatea oamenilor fac parte din clasa medie, care are resurse cat sa supravietuiasca la cerintele societatii respective (nu prea are surplus).
Editat Sâm 5 dec 2015 05:00
MeerKat a scris:PREMIÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană distinsă cu un premiu. 2) Elev care a primit un premiu pentru succese la învățătură.
un substitut amuzanto-ironic pentru "persoana de succes".
Mda, ma gandeam eu. Nu, cred ca mai degraba pt. aia nu-i, parerea mea. Pe pamant roditor, nu trebuie sa depui mari eforturi sa obtii o recolta. Unde-i meritul personal?
Sint de parere ca aflam mai exact individual despre scopurile vietii daca le insiram pe hartie evenimentele din viata de adult, un fel de roman sau jurnal si acolo am alege faptele dupa importanta sau cum au afectat si pe cei de langa noi. Peste zi nu se pare nimic interesant desi ne luptam destul cu multe sisteme birocratice si legale sa ne rezolvam din problemele care ne mai lovesc cateodata. Viata asta merita analizata!!!
Pentru domnu' Nae si ceilalti care sunt in asentiment.
Fiero a scris:Pentru domnu' Nae si ceilalti care sunt in asentiment.
Stimată Fiero, mulţumesc că te-ai gândit la mine! Am citit şi deocamdată pot fi de acord numai cu "... SENSUL VIEŢII NU EXISTĂ. ... Sensul există în mintea ta, dar nu şi în realitate. ..." Restul e discutabil, inclusiv motivarea acestei concluzii. Dar nu vă impacientaţi, tocmai mă pregătesc să merg la popa Ioasaf. Revin cât pot de iute...
Cu stimă,
Nae tractoristu