Despre sensul vieții

Vriies a scris:

Poi, vezi? Nu putem spune că că sensul vieții ar fi ca fiecare să facă ce-i place, indiferent ce ar însemna asta.  Deci era de dorit adăugarea câtorva restricții și amendamente. 

Asta-i altceva! 

Restrictionam ceea ce consideram a nu fi moral, insa uneori granita e fragila. 

LuciaD a scris:

Adica "planul perfect" al fiecaruia, care se regaseste in Mintea supraconstienta sau Mintea Divina din fiecare om. "Modelul perfect" despre care zicea si Platon. Grecii spuneau : " Cunoaste-te pe sine insuti". 

Daca a face ce-ti place inseamna cunoastere, da. Cred ca asa e, pt ca atunci cand ai un plan, stii ce vrei si iti folosesti resursele pt a obtine ce vrei, prin urmare stii ce iti aduce satisfactie, adica te cunosti.

LuciaD a scris:

Aferim Doamne, Vriies! Da' ce-i cu vorbele astea?!

I-am dat un contraexemplu cu privire la afirmația ei că „Sensul vietii e sa reusesti sa faci ce-ti place, indiferent ce inseamna asta.” Și se pare că ea a înțeles, însă tu...nika! 

Ai putea sa faci si lucruri imorale si sa te simti implinit, dar nu coafeaza pe toata lumea asta. 

Vriies a scris:

I-am dat un contraexemplu cu privire la afirmația ei că „Sensul vietii e sa reusesti sa faci ce-ti place, indiferent ce inseamna asta.” Și se pare că ea a înțeles, însă tu...nika! 

 Daca zici tu, asa o fi, insa nu era cazul de "contre...", mai ales ca acestea n-au niciun "sens"..., dar alegerea-ti apartine! 

Zero* a scris:

Ai putea sa faci si lucruri imorale si sa te simti implinit, dar nu coafeaza pe toata lumea asta. 

Acest aspect s-ar incadra la (sau intr-un) un "sens al vietii" distorsionat!

Zero* a scris:

Restrictionam ceea ce consideram a nu fi moral, insa uneori granita e fragila. 

E fragilă uneori, așa e. Și poate că cel mai bine ar fi ca un reper în această privință ar fi ca  minima moralia să fie acele acțiuni ale ființelor inteligente și evoluate care acționează în sensul clădirii și nu al distrugerii, care provoacă binele și nu suferința. 

LuciaD a scris:

Acest aspect s-ar incadra la (sau intr-un) un "sens al vietii" distorsionat!

Nu stiu.

Vriies a scris:

E fragilă uneori, așa e. Și poate că cel mai bine ar fi ca un reper în această privință ar fi ca  minima moralia să fie acele acțiuni ale ființelor inteligente și evoluate care acționează în sensul clădirii și nu al distrugerii, care provoacă binele și nu suferința. 

Asa ar fi ideal, da, paradisul.

LuciaD a scris:

 Nicolae T ( "Abc"), prin ceea ce a scris, ne-a atras atentia ca sa nu uitam ca exista un Creator(el ii spune "Zeu", deci este vorba despre Dumnezeu, de fapt).

Zeul nu prea e creator, decat in masura in care isi poate genera in propria imaginatie experiente deja traite, intocmai precum o facem si noi. Cum noi nu ne putem imagina o culoare noua, nici Zeul nu poate. Creatia este un proces automat care se intampla atunci cand o fiinta este expusa la anumite contexte. De exemplu qualiile de rosu si verde au fost aduse in existenta pentru ca animalul sa poata distinge fructele in copaci. Asadar, pentru ca qualiile astea sa existe, a fost necesar sa existe anterior contextul fructelor si al copacilor. Zeul cel mult ce a putut face e sa uite de Sine, sa uite ca este Zeu. Iar asta automat l-a intrupat in noi. Si noi traim vieti autonome in care qualii ne sunt aduse in constiinta in mod automat ca urmare a expunerii la contexte. Astfel, odata cu noi, Zeul invata despre el. Cand noi am invatat sa mergem deabusilea, si Zeul a invatat la fel de chinuit si amarat ca si noi sa mearga deabusilea.

NicolaeT a scris:

Zeul nu prea e creator, decat in masura in care isi poate genera in propria imaginatie experiente deja traite, intocmai precum o facem si noi. Cum noi nu ne putem imagina o culoare noua, nici Zeul nu poate. Creatia este un proces automat care se intampla atunci cand o fiinta este expusa la anumite contexte. De exemplu qualiile de rosu si verde au fost aduse in existenta pentru ca animalul sa poata distinge fructele in copaci. Asadar, pentru ca qualiile astea sa existe, a fost necesar sa existe anterior contextul fructelor si al copacilor. Zeul cel mult ce a putut face e sa uite de Sine, sa uite ca este Zeu. Iar asta automat l-a intrupat in noi. Si noi traim vieti autonome in care qualii ne sunt aduse in constiinta in mod automat ca urmare a expunerii la contexte. Astfel, odata cu noi, Zeul invata despre el. Cand noi am invatat sa mergem deabusilea, si Zeul a invatat la fel de chinuit si amarat ca si noi sa mearga deabusilea.

 Tu vrei sa zici ca esti una cu acel "Zeu"  pe care-l descrii aci, de fapt? Ceea ce spui este o teorie care circula pe net si este un amalgam al unor idei scoase din niste contexte, prezente in unele scrieri, carti, workshop- uri si aceasta teorie nu sta in picioare. Se poate discuta si despre ceea ce zici tu, insa doar admitand ca se-ntampla ceea ce zici, dar in ceva deja creat. Asadar, putem vorbi despre un sens al "revenirii in Sine".

Fiecare din noi suntem Zeul.