nicksson a scris:
Acreală curată, deranjamente la bilă şi pancreas... Se întâmplă ca în acelaşi lucru unii să vadă un fluture în zbor, alţii o muscă murdărind un geam...
Sau cu alte cuvinte: tot omu merge la WC... Cam asta pare să transpară din cuvintele citate, domnu Roportalian, o acreală mofturoasă de om înşelat de viaţă...
Chestia cu tendinţa comunităţilor de a impune coduri... ţine de altceva, cred, nu de rostu vieţii...
Aspectul cu "echilibrul de găsit" ar putea fi dezvoltat, ceea ce te invit să faci, dacă te ţin curelele să te descurci fără divagaţii inutile...
Nae Tractoristu
1 - Crima pasionala pt. tine este o metafora?
2 - Tine-ti pe brazda domnu Nae, nu persoana, tema!
3 - Aveti distributia motorizarii pe lant sau de unde increderea impulsiva catre divagatie? Sa nu imi spune-ti ca e virtuala si inca utilizati tractiune animala!
4 - Considerati posibil a discuta strict tema?
Ok.
Te invit sa dezvolti aspectul "iubire" ca scop al vietii, asa cum ai afirmat.
Ce este viata umana?
Din perspectiva cui anume are sens topicul acesta, referirea la viata omului?
Din cea a spectatorilor, a celorlati?
Nu, sensul e cel mai potrivit a fi raportat la cel in cauza din perspectiva lui intrucat fiecare are propriul psihic, propriile sale trairi numite viata.
Viata reprezentata de functionarea organismului e altceva, nu tu iti dai viata si de fapt nici parintii, ei numai creaza contextul favorabil si ofera ceva ce nu ei au creat, material genetic.
Viata psihica e principala tema a problematicii intrucat, in principiu, comportamentul este numai o reflectare fizica a deciziilor si manifestarilor psihice.
A pleca din start de la premiza existentei unui scop pe care omul e necesar a il infaptui, tine de ideologii.
Se pune totusi intrebarea,
Ce faci cu viata ta? Te constati existand, vietuind si totodata, treptat te constati deja dependent cel putin de necesitatile de baza si ulterior a nenumare apucaturi, ce faci intrucat toate astea, viata insasi, necesitatile, apucaturile, contextul,... au cerinte care trebuiesc satisfacute si ca vrei si ca nu?
Iti pui capat zilelor sau continui sa traiesti?
Daca nu iti pui capat zilelor, atunci continui sa traiesti si asta implica pe "Cum traiesti?"
Acestei cerinte de a trai ii e de multe ori oferit un scop anume.
Este necesar un scop?
Se poate invoca un scop prin faptul ca te afli in fata alegerii de a trai si in consecinta scopul este sa intretii viata, alegerea facuta in detrimentul incetarii ei.
Aceasta e perioada/momentul critic, este momentul in care omul alege, dar nu o face in cunostinta de cauza, pe parcursul anilor el alege viata si are ca target/scop sa nu moara ceea ce il face prizonierul scopului.
Viata implica responsabilitate, daca insa din responsabilitate faci obligativitate, devii prizonier al scopurilor.
E normal sa tii de viata ta, pana la urma nu exista dovezi reale ale existentei altei vieti pentru tine sau al nemuririi, dar daca uiti ca aceasta este responsabilitatea ta in urma alegerii de a vietui si nu obligativitate, atunci ai facut din viata un scop si nu esti beneficiar de viata, esti prizonierul ei.
Desigur poti numi pana si asta, scop, scopul de a dipune favorabil tie, de viata al carui beneficiar te constati si o accepti a ii da curs.
Pana la urma, orice ar sustine cineva, e strict raportare umana la cele ce exista, e inventie umana despre cele existente.