adal* a scris:... mi se pare ca este nevoie de un curaj nebun sa afirmi ca exista sau ca nu exista un sens al vietii... Bine, mai sunt si din aceia care nu au curaj si doar stau pe margine si injura, sau fac bascalie.
MDa, musiu, dar ce te faci dacă nu e vorba de curaj? Unii gânditori, iar eu ţin cu ei, susţin că a(-ţi) pune întrebări face parte din bagaju de chestii cu care vine omu pe lume, printre care se numără şi curiozitatea. Io cred că orice om întreg la cap s-a întrebat măcar o dată, sau se va întreba, ce e cu el pe lume şi ce rost are. Şi uite-aşa, întrebările se ţin de mână una pe alta, tragi de una şi vin toate, iar la urmă vine cea mai grea: care-i rostu vieţii? Da se mai zice că orice întrebare îşi are naşu, adică răspunsu ei, numai că unora nu le-a venit timpul, sau le-a trecut timpu să-şi mai găsească naşu. Cea mai urâtă problemă este că nu ezistă întrebări fără întrebător, şi uneori se întâmplă să nu mai fie întrebătorul când întrebarea îşi găseşte naşul.
Apropo, la cine te refereai, că şade pe margine?
Cu stimă,
Nae Tractoristu
