Început de Vriies, Sâm 18 iul 2015 · 743 răspunsuri · 49.950 vizualizări
Nu neg asta. Dar se întâmplă atât de rar. Până la urmă, pentru fiecare există semnificaţii care uneori nici nu pot fi îmbrăcate în cuvinte. Pentru ca adesea limbajul e mult prea sărac, raportat la infinitatea de trăiri subiective. Dar ele aşa trebuie să fie trăite. În intimitate. Altfel riscă să cadă în derizoriu.
Multumesc pentru apreciere, Fiero! Scuze ca nu am început aşa, dar sunt cu mintea pe aiurea :)). Noroc că există opţiunea de editare.
Editat Mar 5 ian 2016 20:36
Da, foarte rar. Si ai dreptate si cu restul.
ChiliPepper a scris:Existenta omului este un lucru paradoxal: insignifiantă, daca priveşti lucrurile dinafară şi plină de semnificaţii, dacă priveşti dinăuntrul fiecăruia. Nu cred că putem emite legi universale în privinţa asta, ci putem construi, mai degrabă, paradigme. E cinic, dar majoritatea dintre noi trăim şi murim în mediocritate. Aşadar, din perspectiva asta, viaţa e nonsens. Totuşi, suntem singura fiinţă despre care ştim că e capabilă să descifeze sensuri, deci suntem speciali. Poate doar ca specie putem avea pretenţii că avem valoare la nivel universal. Asta în măsura în care existenţa noastră va lăsa ceva urme în universul ăsta. Chiar şi lucrul ăsta e greu decelabil pentru ca e dificil de stabilit un sistem axiologic la care să te raportezi.
Până la urmă, răspunsul la întrebarea asta are sens doar pentru fiecare în parte şi raportat la sine.
Viaţa ca formă de manifestare a materiei, deci în sens pur chimic şi fizic, da, are sens. E o rotiţă în sistem. În sens filosofic, insă, există tot atâtea raspunsuri la întrebarea : "care este sensul vieţii?", câţi îndivizi şi-o vor pune vreodată.
Aş putea să mă întreb doar care este sensul vieţii mele, aşadar. Şi voi putea să răspund complet la final, trăgând o linie şi încercând să stabilesc în ce masură am influenţat în bine sau în rău existenţa celor cu care am interacţionat, de exemplu. Sau câtă frustrare am adunat, raportat la câtă satisfacţie. Oricum, răspunsul nu ar interesa pe nimeni în afară de mine. Si nu ar folosi nimanui. Nici macar mie, după ce se stinge lumina.
Amuzant e că nu alegem să ne naştem sau să murim. Putem alege doar cum trăim, dar şi asta e o funcţie dependentă de n variabile, dintre care, controlabile, doar câteva. Într-un fel, suntem doar simpli spectatori la destinul nostru mărunt. Avem doar această incredibilă capacitate de a înţelege că suntem. Dintre toate întâmplările omeneşti, doar muşcătura aia din fructul interzis rămâne, deci, cu adevărat semnificativă. Restul e redundant.
o postare cât un topic întreg.
o citez toata, ca sa ramâna dublu in arhiva.
pentru ca merita.
chapeau!
ChiliPepper a scris:1. Existenta omului este un lucru paradoxal: insignifiantă, daca priveşti lucrurile dinafară şi plină de semnificaţii, dacă priveşti dinăuntrul fiecăruia. Nu cred că putem emite legi universale în privinţa asta, ci putem construi, mai degrabă, paradigme.
2. E cinic, dar majoritatea dintre noi trăim şi murim în mediocritate. Aşadar, din perspectiva asta, viaţa e nonsens. Totuşi, suntem singura fiinţă despre care ştim că e capabilă să descifeze sensuri, deci suntem speciali.
2. Poate doar ca specie putem avea pretenţii că avem valoare la nivel universal. Asta în măsura în care existenţa noastră va lăsa ceva urme în universul ăsta. Chiar şi lucrul ăsta e greu decelabil pentru ca e dificil de stabilit un sistem axiologic la care să te raportezi.
3. Până la urmă, răspunsul la întrebarea asta are sens doar pentru fiecare în parte şi raportat la sine.
4. Viaţa ca formă de manifestare a materiei, deci în sens pur chimic şi fizic, da, are sens. E o rotiţă în sistem. În sens filosofic, insă, există tot atâtea raspunsuri la întrebarea : "care este sensul vieţii?", câţi îndivizi şi-o vor pune vreodată.
5. Aş putea să mă întreb doar care este sensul vieţii mele, aşadar. Şi voi putea să răspund complet la final, trăgând o linie şi încercând să stabilesc în ce masură am influenţat în bine sau în rău existenţa celor cu care am interacţionat, de exemplu. Sau câtă frustrare am adunat, raportat la câtă satisfacţie.
6. Oricum, răspunsul nu ar interesa pe nimeni în afară de mine. Si nu ar folosi nimanui. Nici macar mie, după ce se stinge lumina.
7. Amuzant e că nu alegem să ne naştem sau să murim. Putem alege doar cum trăim, dar şi asta e o funcţie dependentă de n variabile, dintre care, controlabile, doar câteva.
8. Într-un fel, suntem doar simpli spectatori la destinul nostru mărunt. Avem doar această incredibilă capacitate de a înţelege că suntem.
9. Dintre toate întâmplările omeneşti, doar muşcătura aia din fructul interzis rămâne, deci, cu adevărat semnificativă. Restul e redundant.
Mda, iată în sfârşit un comentariu pe lângă care un tractorist vajnic ca Nae nu mai poate trece fără nici un cuvânt. Întâi am să comentez cele 9 puncte, apoi am să vă povestesc despre moş Oneaţă, poate că a venit timpul să-l cunoaşteţi.
1. De ce paradoxal? Sau altfel, paradoxal faţă de ce? "Insignifiantă" dacă priveşti din afară pe post de ce anume? Dacă priveşti ca om, nici o altă existenţă omenească nu ar trebui să fie neimportantă. Dacă priveşti ca zeu, da, s-ar putea să priveşti la om ca la râme, dar nu prea pari să fi zeiţă. Ideea de "a emite legi universale ale existenţei omului" mi se pare pretenţioasă: nu suntem faraoni sau împăraţi atotputernici care să emită/dicteze legi. Dacă însă există astfel de legi, atunci suntem datori să încercăm să le descoperim şi apoi înţelege, că doar nu degeaba a muşcat Eva din mărul buclucaş pe care-l amintişi.
2. Nu e cinic, e o necesitate: dacă toţi ar fi deştepţi ca Einstein, cine ar mai fi atunci Einstein? Mediocritatea nu poate provoca nonsensul vieţii. Sunt o mulţime de rosturi bune care pot da valoare vieţii oamenilor mediocri. Dacă te străduieşti niţel, vei găsi singură astfel de rosturi.
3. Da. Dar dacă ar mai exista şi un rost, sau mai multe rosturi ale oamenirii, sau ale vieţii în sine, să le zicem "generale" (dacă nu "de nivel mai înalt")? Dacă nu le putem vedea nu înseamnă neapărat că nu pot exista. Şi dacă tot ne batem gura cu logica, hai să dăm şanse de existenţă şi acestor rosturi de nivel superior încă "nedecelabile" (cum spui tu).
4. Care este acel sens? Ai vorbit cu Dumnezeu cumva şi El ţi-a răspuns?
5. Aici se cuvine să faci o pauză şi să citeşti mai jos povestea lui moş Oneaţă.
6. Cred că ar interesa pe mulţi, poate până şi pe Nae tractoristu.
7. Nu e amuzant deloc. A doua frază este însă corectă.
8. Imprecis. Din acest punct de vedere, accepţia generală este că oamenii sunt de două feluri: spectatori sau actori pe scena vieţii. Majoritatea da, sunt spectatori, ca şi Nae - de ezemplu. Şi avem mai multe "capacităţi", nu doar conştienţă!
9. Vrei să spui că importantă este căutarea permanentă a răspunsurilor! Aşa e. Dar răspunsurile cele bune sunt rareori găsite din prima încercare, în problemele importante răspunsurile corecte sunt de obicei precedate de răspunsuri greşite, sau doar parţial corecte, care însă nu sunt redundante, ci necesare şi adesea inevitabile.
Aşadar, a venit timpul să-l cunoaşteţi pe moş Oneaţă.
Moş Oneaţă este un moş sadea, fiindcă e veteran de război, adică aproape la fel de bătrân ca popa Ioasaf. Dar dacă popa Ioasaf are o fire deschisă şi adesea glumeaţă, moş Oneaţă este un ursuz, un morocănos autentic.
Şade într-o coşmelie mai bătrână ca el, pitită printre salcâmi, nu departe de mine, la marginea satului, o căsuţă atât de mică încât ai zice că e jucărie. E acoperită cu carton smolit, negru şi vechi, prin care mai curge apa ploii, că moş Oneaţă nu se poate sui pe scară să repare acoperişul, şi e singur pe lume, nu are pe cine trimite pe scară în sus.
În curte are un godin ruginit pe care vara se înfoaie şi cântă cocoşul. În căsuţă are o plită, tot ruginită, care scoate fum pe la ochiuri şi care urcă în coşul de fum printr-un burlan cotit şi cu găuri prin care fumul se strecoară afară în fuioare subţiri. Din cauza asta, moş Oneaţă are toată iarna ochii roşii.
În afară de cocoş, mai are un cotoi, care mănâncă şi mămăligă şi-l cheamă Mirciulică. Nu are televizor şi nici bec în casă, ci doar un radio portabil, mic, care nu merge decât dacă se îndură cineva să-i aducă baterii.
Azi i-am dus eu o cană de lapte (pentru cotoi), 2 baterii, o pâine, o stacană de vin şi o juma de găină friptă, cam sleită. M-a bodogănit o vreme, dar apoi ne-am aşezat pe nişte scăunele lângă plită, să aşteptăm să se dezmorţească jumatea de găină.
Aşa că până atunci l-am tras de limbă:
- Ia spune, moş Oneaţă, ce rost a avut să lupţi în război?
- Ca să poţi tu ara cu tractoru tău!
- Şi a meritat?
- Asta de tine depinde!
- Da' ce rost crezi că are viaţa?
- Cred că ai gărgăuni în cap, măi Nae, că mereu mă tot întrebi ce rost are viaţa. Ce rost să aibă?! Are rostu pe care i-l dai. Dacă nu-i dai nici un rost, atunci nu are. Dar trebuie că toate au un rost, până şi Mirciulică. Cred că şi eu mai am vreun rost, şi nu doar să rod pâinea de pomană. Uneori mi se pare şi mie că sunt degeaba pe lume, ceea ce nu se poate! Te pomeni că rostu meu este să mă vezi tu, ca să nu uiţi trecutu. Sau ca eu să te văd pe tine şi pe săteni şi să mărturisesc că datorită vouă n-am trăit degeaba. Sau naiba ştie! Ai avea tu inimă să-mi spui acuma că nu mai am nici un rost pe lume, că mi-ar sta mai bine-n groapă? Da şi dacă-mi spui, tot nu te cred. Hai să lăsăm prostiile, că începu să sfârâie jumatea de găină. Vrei şi tu un dumicat? ...
Aşa cu moş Oneaţă. E tare aproape să tragă linia de final, dar tot nu ştie precis care-i rostu vieţii. Poate vei fi tu mai deşteaptă la vârsta lui, cine ştie?!
Cu stimă,
Nae tractoristu
Editat Mar 5 ian 2016 22:14
Nae, eu nu am emis pretentii de desteptaciune. Eu am raspuns la topic din perspectiva mea. Tu esti liber sa ai perspectiva ta. Esti liber sa nu fii de acord. Esti liber sa privesti lumea din coltisorul tau, la fel ca mine. Eu sunt mai putin pragmatica decat tine. Asta nu ma face nici mai buna, nici mai proasta decat tine. Pur si simplu sunt altfel. E ceva in neregula cu asta?
Eu ma declar ne/posesoare a adevarului absolut, deci stai calm, sa nu-ti plesneasca vreo vena. Nu merita. Peace, man! :)
ChiliPepper a scris:Nae, (...) E ceva in neregula cu asta?
Eu ma declar ne/posesoare a adevarului absolut, deci stai calm, sa nu-ti plesneasca vreo vena. Nu merita. Peace, man! :)
Doamne, în ziua de azi toţi oamenii trăiesc cu puşca în mână şi cuţitu-n dinţi?
Unde văzuşi tu că găsesc eu ceva în neregulă la tine? Cât efort te-o fi costat să constaţi că mi-ar plesni mie o vână?!
Zău, dacă încearcă omu un dialog unii sar de fund în sus de parcă i-ar fi muşcat musca de streche!
Stai liniştită, madam Ardei-Iute, că n-am nimic cu tine. Dar dacă aş fi ştiut că eşti aşa ţâfnoasă nu te mai votam pozitiv.
Altădată, înainte de a trage cu copita-n Nae e bine să-ţi vină în minte dictonul cu "Fiecare din sine porneşte!" De fapt, aşa-mi trebuie, dacă te băgai în seamă! Că doar puteam trăi şi fără a dialoga cu tine...
Nae tractoristu
Editat Mar 5 ian 2016 22:33
Oops! Bre, chiar nu m-am suparat. Stiu de gluma. Sper ca si tu. Incolo... totul e minunat!
Minunea sta in diversitate. De opinii, de perspective, de oameni...
Editat Mar 5 ian 2016 22:37
nicksson a scris:1. De ce paradoxal? Sau altfel, paradoxal faţă de ce? "Insignifiantă" dacă priveşti din afară pe post de ce anume? Dacă priveşti ca om, nici o altă existenţă omenească nu ar trebui să fie neimportantă. Dacă priveşti ca zeu, da, s-ar putea să priveşti la om ca la râme, dar nu prea pari să fi zeiţă. Ideea de "a emite legi universale ale existenţei omului" mi se pare pretenţioasă: nu suntem faraoni sau împăraţi atotputernici care să emită/dicteze legi. Dacă însă există astfel de legi, atunci suntem datori să încercăm să le descoperim şi apoi înţelege, că doar nu degeaba a muşcat Eva din mărul buclucaş pe care-l amintişi.
2. Nu e cinic, e o necesitate: dacă toţi ar fi deştepţi ca Einstein, cine ar mai fi atunci Einstein? Mediocritatea nu poate provoca nonsensul vieţii. Sunt o mulţime de rosturi bune care pot da valoare vieţii oamenilor mediocri. Dacă te străduieşti niţel, vei găsi singură astfel de rosturi.
3. Da. Dar dacă ar mai exista şi un rost, sau mai multe rosturi ale oamenirii, sau ale vieţii în sine, să le zicem "generale" (dacă nu "de nivel mai înalt")? Dacă nu le putem vedea nu înseamnă neapărat că nu pot exista. Şi dacă tot ne batem gura cu logica, hai să dăm şanse de existenţă şi acestor rosturi de nivel superior încă "nedecelabile" (cum spui tu).
4. Care este acel sens? Ai vorbit cu Dumnezeu cumva şi El ţi-a răspuns?
5. Aici se cuvine să faci o pauză şi să citeşti mai jos povestea lui moş Oneaţă.
6. Cred că ar interesa pe mulţi, poate până şi pe Nae tractoristu.
7. Nu e amuzant deloc. A doua frază este însă corectă.
8. Imprecis. Din acest punct de vedere, accepţia generală este că oamenii sunt de două feluri: spectatori sau actori pe scena vieţii. Majoritatea da, sunt spectatori, ca şi Nae - de ezemplu. Şi avem mai multe "capacităţi", nu doar conştienţă!
9. Vrei să spui că importantă este căutarea permanentă a răspunsurilor! Aşa e. Dar răspunsurile cele bune sunt rareori găsite din prima încercare, în problemele importante răspunsurile corecte sunt de obicei precedate de răspunsuri greşite, sau doar parţial corecte, care însă nu sunt redundante, ci necesare şi adesea inevitabile.
1...„Dar nu prea pari să fii zeiță”...
Păi nu s-a erijat într-o zeiță, Nae! Și n-am sesizat că ar fi emis legi universale ale existenței omului. Spunea doar „Nu cred că putem emite legi universale în privinţa asta, ci putem construi, mai degrabă, paradigme” - chestie de bun simț cu care și tu ai putea fi de acord, așa, într-o pauză de arat. :D
2. Că nu toți suntem Einstein, asta e clar. Dar că „este o necesitate” să trăim în mediocritate? Asta de unde ai scos-o? :D
3. Aici ai grăit cu înțelepciune. Jos pălăria!
7. Nu se poate spune că ar fi amuzant sau nu. Pur și simplu nu știm dacă alegem sau nu să ne naștem. Există concepții filosofice care afirmă că noi alegem să ne naștem.
8. Atenție la nuanță! Ea a spus „Într-un fel...” și nu a statuat cu mâna pe inimă că am fi doar simpli spectatori la destinul nostru mărunt.
Și nu e adevărat ce spui tu că „oamenii sunt de două feluri: spectatori sau actori pe scena vieţii. Majoritatea da, sunt spectatori, ca şi Nae - de ezemplu”.
Orice om, fie el cât de insignifiant, este un actor pe scena vieții și joacă un rol unic - metaforic vorbind. Lucrul ăsta îl poate constata și Nae, evident, tot într-o pauză de muncă. :)
9. Aici suntem de acord in corpore 
ChiliPepper a scris:Oops! Bre, chiar nu m-am suparat. Stiu de gluma. Sper ca si tu. Incolo... totul e minunat!
Minunea sta in diversitate. De opinii, de perspective, de oameni...
ChiliPepper-ițo, apropo de diversitate, ce zici de minunea care stă în opiniile mele? :)
Editat Dum 10 ian 2016 19:36
opiniile tale sunt minunat de optimiste :))
iar eu sunt o pesimistă incurabilă. pe masură ce trec anii, parcă se agravează pesimismul.
asadar, nu-mi rămane decât să invidiez optimiştii.
în orice caz, respect opiniile argumentate. si chiar mi-ar plăcea un scenariu în care am avea de ales. grozav mi-ar plăcea!
nicksson a scris:
Nae, iar esti dastept?