Love will always find a way!

Fiero a scris:

din pacate, foarte putini oameni ajung la un echilibru cu ei insisi, cei mai multi il cauta toata viata fara a-l gasi, numai ca unii dintre cei care isi cauta echilibru devin un pericol pt. cei din jur, toate frustrarile lor, toate neimplinirile lor ajung sa se rasfranga intr-un mod foarte negativ asupra celor cu care intra in contact.

Foarte adevarat ce spui!!  Si explicatia e una simpla: ei gresesc pentru ca acest echilibrul il cauta mereu in exterior, in loc sa il caute in interiorul lor. De aici vin toate frustrarile si neimplinirile. In interior este Iubirea si infinitul. :) Lucrurile finite ( exterioare) nu pot implini sufletul. 

Fiero a scris:

 iubirea neconditionata, daca n-ar fi conditionata, am iubi pe toata lumea si nu ni s-ar parea anumiti oameni speciali, nici n-am mai suferi in caz ca viata i-ar duce departe de noi.

Iubirea neconditioanata exista. Desigur ca nu putem iubi neconditionat pe toata lumea, ca nu suntem Iisus. :) Dar putem sa ne iubim neconditionat, jumatatea, de exemplu. :) Cand apare suferinta, ea nu apare din iubire. Iubirea nu face victime, iubirea nu te face sa suferi. Posesivitatea face toate astea. Iubirea ofera libertate deplina, nu ia prizonieri. Iubirea il ajuta pe celallat sa creasca, nu il striveste sub orgolii, gelozii, posesivitati, nebunii. Iubirea inalta, niciodata nu nimiceste. :)

Melissa Rebecca a scris:

Cand apare suferinta, ea nu apare din iubire. Iubirea nu face victime, iubirea nu te face sa suferi. Posesivitatea face toate astea. Iubirea ofera libertate deplina, nu ia prizonieri. Iubirea il ajuta pe celallat sa creasca, nu il striveste sub orgolii, gelozii, posesivitati, nebunii. Iubirea inalta, niciodata nu nimiceste. :)

https//www.youtube.com/watch?v=qx89ylJyeKU

Subscriu. Și-mi place și melodia. Oho, ce-o mai ascultam! :) 

Și aș aduce și io o completare, o banalitate, acolo:) Eu cred că iubirea se și învață, la fel ca orice lucru pe care-l învățăm în viața asta. 

Blues a scris:

Nu exista relatie fara compromisuri, iar asta duce din start iubirea la conditionat. Iar cine are tupeu sa spuna ca niciodata nu a facut compromisuri in relatie, pentru binele ambilor, minte cu mare nerusinare. 

Desigur ca exista relatii fara compromisuri. Cele bazate de la INCEPUT, pe sinceritate deplina. Acolo unde nu exista minciuna, nu exista compromis. Plus ca, atunci cand iubesti pe cineva neconditionat, te fericeste tot ce face. Fericirea ei/ lui te implineste, chiar daca tu nu faci parte din ea in anumite momente. Suna ciudat probabil, dar este foarte adevarat. :)

Fiecare vorbeste de obicei din prisma  experientelor proprii si din cele ale persoanelor apropiate. 

De aceea, eu nu vreau sa contrazic pe nimeni. :) Fiecare isi expune liber parerea, si n-am pretentia sa o schimb cuiva. :) 

Si hai pa Blues ca e tarziu.

Somn lin! :airkiss:

Vriies a scris:

Eu cred că iubirea se și învață, la fel ca orice lucru pe care-l învățăm în viața asta. 

Da. In primul rand trebuie sa invatam sa ne iubim pe noi insine. :)

Minunata melodia, multumesc, te pup, fug la somn!

Noapte buna! :)

Tie :airkiss: :

Melissa Rebecca a scris:

Foarte adevarat ce spui!!  Si explicatia e una simpla: ei gresesc pentru ca acest echilibrul il cauta mereu in exterior, in loc sa il caute in interiorul lor. De aici vin toate frustrarile si neimplinirile. In interior este Iubirea si infinitul. :) Lucrurile finite ( exterioare) nu pot implini sufletul. 

Asa mi-ar fi placut si mie sa fie, dar eu recunosc ca la mine nu-i asa si nu stiu daca e posibil sa fie asa la cineva. Sunt persoane care reusesc sa-ti faca sufletul sa cante, sa zboare si altele care ti-l usuca. Chiar daca sunt un om foarte retras, care a cam evitat contactul cu alti oameni de-a lungul vietii, eu cred ca am devenit mai puternica si din pricina unor oameni care au aparut in viata mea si care mi-au infrumusetat viata, oameni carora le datorez mare parte din ceea ce cred eu ca reprezinta echilibrul meu. Cand o asemenea persoana, din varii motive, nu-ti mai este aproape, echilibrul ala se zdruncina al naiba de tare. 

Am avut doi vecini foarte in varsta, ambii profesori. In viata mea n-am vazut doi oameni care sa se priveasca cu atata drag unul pe altul si sa vorbeasca cu o asa admiratie si respect unul despre altul. Cand el a murit, sotia lui nu a mai fost niciodata aceeasi, s-a transformat dintr-o femeie senina si zambitoare intr-una vesnic nemultumita. Norocul lor a fost ca au trait multa vreme impreuna. 

Cateodata echilibrul iti este dat de un om sau de mai multi, poate fi mama, tatal, partenerul de viata, un prieten etc. sau poate toti acestia la un loc. Eu cred ca erau foarte compatibili si fiecare gasea raspunsul in celalalt, cand ai asa ceva, e greu sa te consolezi cu pierderea.

Ideal ar fi ca odata ce ai primit ce-ai avut nevoie de la acesti oameni sa treci senin mai departe si, chiar daca ei dispar, sa nu-ti zdrunci echilibrul. E oare posibil? 

Melissa Rebecca a scris:

Iubirea neconditioanata exista. Desigur ca nu putem iubi neconditionat pe toata lumea, ca nu suntem Iisus. :) Dar putem sa ne iubim neconditionat, jumatatea, de exemplu. :) Cand apare suferinta, ea nu apare din iubire. Iubirea nu face victime, iubirea nu te face sa suferi. Posesivitatea face toate astea. Iubirea ofera libertate deplina, nu ia prizonieri. Iubirea il ajuta pe celallat sa creasca, nu il striveste sub orgolii, gelozii, posesivitati, nebunii. Iubirea inalta, niciodata nu nimiceste. :)

In masura in care celalalt e ca o reflexie a ta in oglinda, nu exista nimic din cele ce-ai enumerat tu, ele apar doar atunci cand exista diferente care sa distorsioneze reflexia. :)

Iti las si eu o melodie. 

Blues a scris:

Vorbe, bre, vorbe. Ca pana la fapte... nu prea a ajuns nimeni. Pana si Maica Teresa a murit milionara, cu iubirea ei cu tot. :rot:

Teoria e frumoasa dar, in realitate, iubirea neconditionata exista prea putin spre deloc. Nu exista relatie fara compromisuri, iar asta duce din start iubirea la conditionat. Iar cine are tupeu sa spuna ca niciodata nu a facut compromisuri in relatie, pentru binele ambilor, minte cu mare nerusinare. 

Și totuși, dacă e iubire, nu poate fi decât necondiționată. Că dacă ar fi condiționată nu știu în ce măsură am mai putea-o numi iubire.

Acum fiecare trage concluzii prin prisma propriei experiențe...Eu de ex., am stat să mă gândesc (căci și mie mi se întâmplă uneori să gândesc  :rot:) în primul rând dacă în această scurtă existență a mea am iubit cu adevărat și în al doilea rând dacă puținul ăla de iubire la care eu am reușit să ajung a fost sau nu condiționat. Pe bune, nicio condiționare, nimic. Totul s-a întâmplat în mod firesc, cu o viteză parcă dincolo de viteza luminii

Blues a scris:

Da, si mie mi se intampla la fel cand ma uita in oglinda.

Totul e conditionat in viata, absolut tot. 

Oh, mie nu! 

Sigur că trăim într-un lanț de condiționări, însă iubirea-i aia care parcă sparge lanțul.

Strânge lațu' sau sparge lanțu', acum, na, depinde de noi :) Oricum ar fi, important e că ne scoate din starea de letargie :)

Lilium candidum a scris:

Pot sa apar si eu pe aici?

Ai apărut deja. 

Compromisul nu are loc unde-i iubire adevarata si, mai mult decat atat, " iubirea neconditionata" iti da libertate, acea libertate in care alegi fidelitatea, nu infidelitatea(care-i o libertate prost inteleasa).

" Este mai bine sa te mentii curat si stralucitor; tu esti fereastra prin care trebuie sa vezi lumea."- George Bernard Shaw

https://www.youtube.com/watch?v=neR7565JS58

Blues a scris:

Dar eu vreau sa te contrazic, pentru ca pot.

Nu exista relatie fara compromis, nu daca vrei sa mearga. Si nu ma refer la minciuni si sinceritate, ma refer la lucrurile marunte, de zi cu zi.

Desigur, tare m-ar implini daca barbatul mi-ar stramba putin mecla cu ranga sau daca imi spune ca in niste momente nu pot sa fac parte din fericirea lui, ca il fericeste alta atunci.

Nu poti, oricat te-ai stradui. :) Exemplele pe care le-ai lasat, zici tu ca arata prezenta iubirii in acele relatii?

Pai eu vorbesc despre IUBIRE, nu despre relatii de doi lei. :)

Fiero a scris:

. Sunt persoane care reusesc sa-ti faca sufletul sa cante, sa zboare si altele care ti-l usuca.

oameni carora le datorez mare parte din ceea ce cred eu ca reprezinta echilibrul meu. Cand o asemenea persoana, din varii motive, nu-ti mai este aproape, echilibrul ala se zdruncina al naiba de tare. 

Nu poti vedea in exterior decat ceea ce ai in interior. Repet, o persoana echilibrata are o armonie interioara care nu depinde de nimic exterior. Pentru ca ea stie ca in exterior, totul este efemer si sigurata o are din ceea ce a gasit ea in interiorul ei. Desigur ca exista suferinte, suparari, tristeti, dar acestea sunt date de ATASAMENTUL creat fata de ceva/cineva din exterior si iti arata clar ca echilibrul tau nu a fost unul real si corect, pentru ca s-a bazat pe exterior, nu pe interior. Ceea ce exista in interior, nu-ti poate fi luat. :)

Fiero a scris:

In masura in care celalalt e ca o reflexie a ta in oglinda, nu exista nimic din cele ce-ai enumerat tu, ele apar doar atunci cand exista diferente care sa distorsioneze reflexia. :)

Compatibilitatea si mai ales, complementaritatea, sunt coordonatele unei relatii fericite. :)