Naeema a scris:Astea sunt asa zisele tale greseli ? Stai ca m-am enervat acum. Pai tu il lasi sa te chinuie astfel emotional, in baza inchipuirilor din mintea lui ? Am crezut ca intradevar ai fi facut tu ceva in trecut si te simti cu musca pe caciula si de aia ii permiti, dar vad ca totul e in imaginatia lui bolnava. Scuza-ma ca-ti zic dar nu are toate tiglele pe casa omul asta.
Si ce ma intristeaza mult in privinta ta este faptul ca te-a lucrat asa bine psihic incat ai ajus sa crezi ca poate intradevar esti vinovata.
Sincer, imi pare rau de pe acum pentru tine si pentru copil daca vei ramane cu el. Nu va vad bine.
Pai daca zice ca totul e distrus ce crucea masii mai vrea de la tine sau de la relatia asta ?
L-am intrebat ce mai vrea, raspunsul e ca nu stie, atunci cand ne certam, sau ca ma iubeste pe mine si copil. La intrebarea mea: de ce a ramas cu mine daca n-a putut trece peste, el mi-a raspuns ca de prost.. ca regreta. Mi-a spus atatea lucruri urate, peste care sunt sigura ca o femeie intreaga la minte n-ar putea trece, si eu totusi.. i-am spus ca sunt gata sa trec daca face si el un efort, daca incepe sa-mi arate ca ma iubeste. El doar afirma sus si tare ca daca nu m-a lasat pana acum, ma iubeste, ca asta e dovada. Ce mi se pare cel mai greu de suportat e si faptul ca el nu recunoaste, el nu vede cate lucruri ii trec eu cu vederea. Ma simt.. abandonata, neapreciata.. nu incerc sa ma victimizez, stiu ca mi-am facut-o singura.. problema e ca nu stiu cum sa ies din asta, ma depaseste totul :(
aniella93 a scris:L-am intrebat ce mai vrea, raspunsul e ca nu stie, atunci cand ne certam, sau ca ma iubeste pe mine si copil. asta cand sa zicem ca vorbim normal. La intrebarea mea: de ce a ramas cu mine daca n-a putut trece peste, el mi-a raspuns ca de prost.. ca regreta. Mi-a spus atatea lucruri urate, peste care sunt sigura ca o femeie intreaga la minte n-ar putea trece, si eu totusi.. i-am spus ca sunt gata sa trec daca face si el un efort, daca incepe sa-mi arate ca ma iubeste. El doar afirma sus si tare ca daca nu m-a lasat pana acum, ma iubeste, ca asta e dovada. Ce mi se pare cel mai greu de suportat e si faptul ca el nu recunoaste, el nu vede cate lucruri ii trec eu cu vederea. Ma simt.. abandonata, neapreciata.. nu incerc sa ma victimizez, stiu ca mi-am facut-o singura.. problema e ca nu stiu cum sa ies din asta, ma depaseste totul :(
