Ce imi scapa?

aniella93 a scris:

Probabil pentru ca nu ma simt in stare sa renunt acum. Sunt nesigura.. nu stiu daca fac bine, dar il mai las un pic sa vad daca se schimba ceva. 

Nu te simti in stare sa ce? Sa traiesti libera? Fara umilinte si fara abuzuri? Ai ajuns sa nu mai poti trai fara sa fii calcata in picioare?

Nu se va schimba nimic, decat in mai rau. Sa nu iti inchipui ca venirea pe lume a copilului il va schimba, sunt mii de femei care au crezut la fel ca tine, si s-au trezit ca au trecut zeci de ani si e din ce in ce mai rau. Tu acum ai posibilitatea sa iti schimbi viitorul in bine. Acum, in acest moment, nu dupa ce vine copilul, dupa ce mai trec niste ani si ai sa constati ca el ramane la fel iar tu ti-ai irosit tineretea.

Inca ceva, nici părinții mei nu au fost de acord cu relația mea, au fost supărați pe mine si m-au lăsat sa ma dau cu capul de toate problemele. I-am judecat, am fost in relații proaste multi ani.

Ei nu sunt pro divorț, dar acum se bucura ca voi fi libera, ca închid capitolul asta si sunt alături de mine, ma susțin si ma ajuta. si ne înțelegem bine.

Concluzia.. indiferent ce alegeri faci tu, părinții vor ajunge să-ți fie alături, pt ca îți vor binele. Bazeaza-te pe ei, vorbește cu ei, cere-le sfatul.. pentru ca, surprinzător.. ei stiu. Ce e bine si de ce. Am înțeles si eu târziu asta.

Nu vei fi singură.

Trebuie sa ma gandesc, mi-e foarte greu sa iau o decizie atat de radicala, recunosc.

Mi-e teama de tot ce va urma, cred ca cel mai mult de singuratate... de ideea de a ramane singura cu fetita mea, mi-e teama sa nu cedez si sa nu mai fiu in stare de nimic .. :(

Nici ai mei nu sunt de acord cu relatia mea, constientizez ca am gresit.. dar vreau sa platesc singura pentru greselile mele. Cel mult, daca dupa nasterea fetitei nu se schimba nimic, o sa o iau si o sa plec. La asta ma gandesc acum .. 

Daca ma gandesc mai bine, nici macar asta nu fac. Nu imi asum greselile si las totul asa, desi cautam o rezolvare cand am venit pe forum, se pare ca nu sunt in stare sa aplic ce ar trebui.. 

Pffff... ma mai gandesc, ma gandesc... :(

Crezi tu ca iti va fi usor sa pleci atunci, iti va fi cu mult mai greu decat acum. O sa ai alte griji pe cap, o sa renunti sa mai lupti pentru fericirea ta ca femeie si o sa te dedici copilului 100%, o sa te gandesti ca ce dragut e el ca sta cinci minute cu copilul sa ai si tu timp sa faci un dus si o sa ii treci cu vederea restul mitocaniilor de paranoic frustrat, si o sa te obisnuiesti asa. Si cand chiar n-o sa mai suporti si o sa vrei se pleci, o sa te gandesti: "unde plec eu cu bebelusul pe drumuri, sunt nebuna, e frig afara/ploua/ninge/n-am bani de tren/nu am in ce valiza sa pun hainele/scutecele/biberoanele/etc cum plec asa aiurea pe strada, nu ma gandesc la copil?"

Deci, daca vrei un nou start acum e momentul. Copilul sa se nasca departe de el si de influenta lui.

aniella93 a scris:

Nici ai mei nu sunt de acord cu relatia mea, constientizez ca am gresit.. dar vreau sa platesc singura pentru greselile mele. Cel mult, daca dupa nasterea fetitei nu se schimba nimic, o sa o iau si o sa plec. La asta ma gandesc acum .. 

Daca ma gandesc mai bine, nici macar asta nu fac. Nu imi asum greselile si las totul asa, desi cautam o rezolvare cand am venit pe forum, se pare ca nu sunt in stare sa aplic ce ar trebui.. 

Pffff... ma mai gandesc, ma gandesc... :(

Adica ce n-o sa faci, ca nu se intelege?

Majoritatea celor ce am postat aici, ti-am spus ca nu credem ca el o sa se schimbe. Ceea ce nu prea am luat in calcul este ca nici tu nu poti. :(  Nu vrei sa pierzi nici o picatura de suferinta...

Enjoy...

Asta inseamna sa faci copil complet aiurea, fara sa stii cine esti, fara sa stii ce poti sa faci tu cu viata ta, fara sa-l cunosti cu adevarat pe omul cu care te-ai sexat, fara sa ai o Relatie cu el, fara sa fi trait si locuit si experimentat cu el.

Complet aiurea.

Nu persista in erori si slabiciune, nu te vaita, rupe-te de el total si traieste.

PS - "prima relatie serioasa"... pffff, ooffff, cum ti-ai furat-o! Te-a ingropat "prima relatie serioasa".

aniella93 a scris:

Cel mult, daca dupa nasterea fetitei nu se schimba nimic, o sa o iau si o sa plec. La asta ma gandesc acum .. 

Nu o vei face, iti spun asta de pe acum. Tie iti trebuie o interventie drastica sau sa faca el ceva grav ca sa-ti revii. 

M-a ajutat el sa renunt, e in regula, m-am trezit. 

Aveti dreptate, nu ma mai feresc de nimic, nu am vrut si mai multa suferinta, ca de suferit aveam deja. Dar e inevitabil, asta e. 

Robespierre a scris:

Asta inseamna sa faci copil complet aiurea, fara sa stii cine esti, fara sa stii ce poti sa faci tu cu viata ta, fara sa-l cunosti cu adevarat pe omul cu care te-ai sexat, fara sa ai o Relatie cu el, fara sa fi trait si locuit si experimentat cu el.

Complet aiurea.

Nu persista in erori si slabiciune, nu te vaita, rupe-te de el total si traieste.

PS - "prima relatie serioasa"... pffff, ooffff, cum ti-ai furat-o! Te-a ingropat "prima relatie serioasa".

Stiu ca mi-am luat-o. Stiu ca am facut ceva complet prostesc, trebuia sa ma gandesc mai mult, asta merit acum.. asa ca o sa suport consecintele. 

Nu meriti nimic, doar ca esti singura

Care poate gestiona problema in mod matur.

Doar nu o poate face bebelusa in locul tau.

Curaj!

Situația nu e așa grava precum pare, nu te panica mai mult decât e nevoie. O sa fie bine, lasa-te ajutată de ai tai si lucrurile vor intra pe un făgaș firesc.

Insist sa accepți ajutorul alor tai, pt ca stiu ca o sa ai nevoie si îți va prinde bine.

O sa te feliciti peste câțiva ani pt decizia luata. Curaj.