Ce imi scapa?

choronzon a scris:

Oricum va creste factap copilul.

Daca ea pleaca de langa tatic, copilul ii va reprosa o viata ca l-a indepartat de taticul cel iubitor. Si va fi traumatizat si hartuit la scoala, si va bea si va ajunge infractor din cauza asta. Caci taticul in vacante cand il va primi pe copilas ii va face cadouri ca sa pozeze in tatic bun si o va vorbi de rau pe mama. Si vor bea impreuna, si taticul il va duce la fetite in vacante.

Daca mama ramane cu taticul, taticul va fi un tatic from hell. Mai rau decat canibalii sau vanatorii de capete din Papua, convertiti la nazism de catre satanisti.

Asa ca o singura solutie este.

Dar el ar putea sa-l converteasca pe psiholog la felul lui de a fi. Psihologul ar lasa deoparte atitudinea scortoasa, si-ar scoate rebelul la iveala, si ar injura impreuna cu domnul toate femeile si ar sparge banci. Si tot s-ar intampla ceva.

Nu stiu cat de apropiat ar putea fi copilul de el, fetita fiind. Nu o sa o duca la nicio ''fetita'', nu o sa poata sta la un pahar cu ea spunandu-i ca femeile sunt toate niste curve. 

Cred ca fetita mea ar intelege.. ar intelege, dar nu ar scuti-o de suferinta de a nu avea un tata, de ideea de a sti ca tatal ei nu a fost in stare sa aiba grija de noi.

Ce iti scapa? Maturitatea. Dar e normal la varsta ta.

"spunandu-i ca femeile sunt toate niste curve." 36_2_26%5B1%5D.gif

Mai da-ma dracu....

aniella93 a scris:

Nu stiu cat de apropiat ar putea fi copilul de el, fetita fiind. Nu o sa o duca la nicio ''fetita'', nu o sa poata sta la un pahar cu ea spunandu-i ca femeile sunt toate niste curve. 

Cred ca fetita mea ar intelege.. ar intelege, dar nu ar scuti-o de suferinta de a nu avea un tata, de ideea de a sti ca tatal ei nu a fost in stare sa aiba grija de noi.

Atunci ramai cu el, si peste vreo 20 de ani si fata ta va trage tot la un barbat gen tac'su si atunci iti vei realiza greseala, cand iti vei vedea propriul copil suferind. Nici sfaturi nu ii vei putea da sau nu vei putea avea pretentie sa ti le asculte din moment ce tu insuti nu ai facut ce trebuia cand a trebuit. Mai mult ce pot sa zic ? Va creste si ea sa fie o femeie slaba, umila si carpa de sters pe jos. Scuza-ma ca sunt dura, dar asta esti tu momentan pentru el. O carpa. Daca te complaci in situatia asta, mno bafta tie.

E clar ca nu ai instinctul matern dezvoltat, ca daca il aveai erai leoaica acum nu oaie. 

Davi_ a scris:

Dar de ce va certati voi? Cum incepe cearta?

De cate ori il suni tu pe zi? Dar el pe tine? De cat timp a plecat si de ce? Intelegerea a fost sa te duci si tu acolo dupa un timp? Iar daca da, de ce nu vrei sa te mai duci? El stie ca nu vrei sa te mai duci? Il supara aceasta decizie a ta?

Din ce bani te intretii? Stai cu parintii tai sau stai singura?

Ne certam din motivele pe care le-am enumerat anterior, iesirile si atasamentul meu exagerat, spune el, fata de familia mea.

A plecat de 3 luni ca sa gaseasca ceva de munca si sa ma duc si eu cand va reusi el sa se puna pe picioare. Asta a fost intelegerea, problema e ca lucrurile n-au fost atat de simple, nu are ceva stabil inca si intr-un fel si asta ne-a adus intr-o situatie stresanta. El singur mi-a spus ca nu pot sa ma duc acolo, ca o sa nasc singura, dar ca e blestemul meu pentru ca l-am tratat urat. In acelasi timp.. cand nu ne certam, vorbim despre asta, cat timp a mai ramas si ce am putea face pentru ca si el sufera ca nu e langa mine..

Eu eram in primul an de master, nu lucram, acum cateva luni am renuntat si la asta si am venit acasa, si el mi-a zis ca ar fi mai bine asa ca o sa aiba cine sa aiba grija de mine in cazul in care o sa ma simt rau. 

Deci.. ma simt ca o povara pe umerii alor mei, care sunt si ei nevoiti sa plateasca pentru greselile mele.

-Dadi- a scris:

"spunandu-i ca femeile sunt toate niste curve." 36_2_26%5B1%5D.gif

Mai da-ma dracu....

Nu imi exprimam propria opinie cu asta. O ziceam pentru ca am vazut ca el asa a inceput sa gandeasca. 

Normal ca sufera, doar acolo nu are pe nimeni pe care sa abuzeze. Iti dai seama cate a acumulat, abia asteapta sa va revedeti sa te mai manipuleze nitel si sa te faca sa te simti ultimul om de pe pamant. Chiar asa, cum te face sa te simti? Te simti iubita? Protejata? Poti sa fii tu insati? Sau simti ca trebuie sa ii tii in puf sa nu se simta el neglijat sau abandonat? Poti sa te manifesti libera cand esti in prezenta lui sau simti ca trebuie sa mergi in varful picioarelor sa nu cumva sa il mai deranjeze ceva?

Parintii tai stiu prin ce treci tu? Le-ai povestit cum te trateaza? De fata cu ai tai cum se poarta?

Naeema a scris:

Vezi ca exista sanse ca dupa nasterea copilului sa se inrautateasca situatia nu sa se imbuneze. Poate va ajunge sa fie gelos pe timpul care i-l acorzi fetitei si sa-ti reproseze ca nu ai timp pentru el. 

Si de ce sa iasa fericirea ta din discutie ? Tu iti legi fericirea neaparat de un barbat ? E musai sa un barbat langa tine ca sa fii fericita ? Fericirea ti-o vei gasi in copil, in tine insuti, in alte lucruri. 

Ma gandeam la faptul ca o sa fiu o mama singura, nu vreau nici sa depind de cineva si stiu ca orice as face acum o sa depind, fie de el, fie de ai mei. 

Ca sa ii pot oferi ceva copilului o sa trebuiasca sa termin ce am inceput, sa incep sa lucrez.. in timpul asta copilul o sa trebuiasca sa-l las cu mama, pe care o sa o barfeasca vecinele ca am facut-o de ras.. 

Am facut mult prea mult rau celor care le pasa de mine ca sa ma mai pot gandi la fericirea mea, si nu ma gandesc la un barbat cand o zic. Oricum nimeni nu o sa se imbulzeasca pentru o femeie cu copil, dar nu la asta ma gandesc eu acum.

Aniella, daca stai dupa gura lumii, si vrei sa ii multumesti pe toti, n-o sa fii niciodata fericita. Tu vezi-ti de viata ta, ca nu te intereseaza ce spun vecinii sau rudele. Nu ne-ai spus ce zic parintii tai despre felul cum te trateaza.

Blues a scris:

Parintii vostri ce spun/cred despre certurile voastre? 

Ai mei imi spun ca am gresit cu el, nu sunt fericiti cu decizia mea, dar ma sustin.. Ai lui imi spun ca sa ma tin tare, ca e dificil.. si mama lui mi-a spus ca o sa ma sustina, dar nu vad ce o sa poata face ea. Oricum nu se poarta frumos cu niciunul, singurul lucru e ca se mai calmeaza cand vorbeste cu ei, cu ai lui, eu nu reusesc sa fac asta.

aniella93 a scris:

Ma gandeam la faptul ca o sa fiu o mama singura, nu vreau nici sa depind de cineva si stiu ca orice as face acum o sa depind, fie de el, fie de ai mei. 

Ca sa ii pot oferi ceva copilului o sa trebuiasca sa termin ce am inceput, sa incep sa lucrez.. in timpul asta copilul o sa trebuiasca sa-l las cu mama, pe care o sa o barfeasca vecinele ca am facut-o de ras.. 

Am facut mult prea mult rau celor care le pasa de mine ca sa ma mai pot gandi la fericirea mea, si nu ma gandesc la un barbat cand o zic. Oricum nimeni nu o sa se imbulzeasca pentru o femeie cu copil, dar nu la asta ma gandesc eu acum.

Deci eu in postarile tale observ ca te gandesti mai mult la altii (el, parintii tai) si la imaginea sociala, decat la binele copilului. Pacat.