Înfășatul noilor născuți

Fi-mea a fost o experta in a se desfasa, indiferent in ce era infofolita si cate noduri avea. Urla si se rasucea si se zbatea pana ramanea doar in pampersi. Pampersul a fost singurul pe care l-a acceptat pe ea, si am renuntat la ideea scutecelor la o saptamana de la nastere, pentru ca nu am avut incotro.

Am imbracat-o cu ceva foarte subtire, o singura hainuta-salopeta sau alte costumase, pentru ca nu suportam eu sa o vad mereu in pielea goala, stiam ca asa sunt copiii mici si nu patesc nimic, dar nici nu poti sa ii tii intr-un glob de cristal, si, chiar daca sunt in casa si nu ii vezi decat tu,curentii de aer nu pot fi mereu controlati sa fii sigur ca nu raceste.

Din ce am citit despre noii nascuti, am inteles ca infasarea este buna mai mult pentru psihicul copilului decat pentru protectia fizica...

Edit: Acum am citit despre  ce e vorba de fapt in topic, citisem doar titlul. Da,am auzit de cazuri de la noi din Ro unde in mediile rurale,copiii au murit sufocati din cauza infasatului excesiv, dar nu pentru ca nu pot respira, adica nu ii infasa nimeni peste nas si gura, ci efectiv din cauza caldurii.

" In primul rand paturica nu e patura din aia in care coci bebelusul ci o bucata subtire din bumbac moale. In al doilea rand bebelusul nu trebuie infofolit in haine inainte de a-l infasa. Scutecul si cel mult un tricouas de bumbac subtire. Temperatura in camera lui trebuie sa fie optimala. Mainile si picioarele trebuie pozitionate corect iar infasatul se face si el corespunzator, nici prea strans nici prea larg. "

Multe mame si bunice inteleg gresit infasatul ca fiind ceva foarte strans (crezand ca ocrotesc copilul) si ceva foarte calduros (asociind gresit caldura cu ceva benefic mereu).

Daca infasatul e lejer si asigura o temperatura optima, atunci e posibil sa fie bun pentru bebe. Multi bebe sau chiar adulti simt o senzatie placuta de confort daca au o anumita restrictie de miscare (ex cand femeile se cuibaresc in bratele barbatilor).

Adica e tanjirea dupa atingere fizica, strans in brate, care e intrinseca firii umane (si s-a descoperit si la puii de primate).

Pe de alta parte infasatul prea strans se postuleaza ca poate duce la unele probleme de dezvoltare a personalitatii la bebei.

Rusii aveau pana nu demult obiceiul de a-si infasa bebeii foarte strans, incat acestia nu se puteau misca deloc.

Asta se presupune ca ar putea avea legatura cu tendinta multor rusi spre rigiditate.

Asadar, echilibrul: infasat, dar nu prea strans, incat bebelul sa simta doar placuta protectie data de paturica (e posibil ca in mintea sa sa-i dea o senzatie de a se simti aparat, la adapost, pe cand spatiul deschis s-ar putea sa-i provoace  o frica de a fi atacat).

Sa isi poata totusi misca piciorusele in mod placut.

Sa nu uitam ca daca la bebei le aratam o jucarie de cauciun in forma de sarpe ce se misca ei se vor speria. Desi nu au vazut serpi niciodata, deci nu poate fi o reactie invatata.

Aceste temeri pot fi epigenetice, incastrate ca instincte in genom.

Atunci bebelul ar putea avea o multime de frici, insa nu ni le poate comunica. Dar le simte.

Printre frici este cu siguranta frica de a cadea (de aici cosmarurile cu picaje).

Asta de pe vremea cand bebeii erau pui care erau agatati de mamica lor primata care zbura cu lianele prin coroanele copacilor.

Exista si frica de spatiu deschis si confortul dat de un adapost la aceste primate.

Pai normal ca nu se infasa un bebe precum si-ar sugruma un piton prada.

Si exista metoda de infasat cu mainile inauntru sau afara. La picioare se lasa putin spatiu pentru ca bebelusul sa aiba loc sa dea din picioare putin. Nu se infasa fasa pana la barbia bebelusului ci se lasa loc de vreo 12 cm.

Nu se tine bebelusul infasat toata ziua. Doar cand trebuie sa doarma.

https://www.youtube.com/watch?v=3aNN-gUYzY8

Eu sunt pro. Desigur, in conditiile in care le-a descris Naeema mai sus. Asa am procedat si eu, pt ca se speria tare cand se simtea foarte libera. 

Asa mi-au spus si mie, si anume ca bebelusii se sperie de propriile lor miscari bruste cand isi flutura mainile prin fata ochilor. Nu au control motoriu si de aia dau din maini asa spastic cand sunt noi nascuti. Plus ca la varsta aia ei vad doar umbre miscatoare in fata ochilor si imi inchipui ca nu poate sa fie o chestie prea placuta pentru ei.

Eu cred ca trebuie sa iti adaptezi metodele in functie de copil, si mai putin in functie de statistici. Infastul nu e o practica invechita, sunt destule mame care fac asta si azi.

Este adevarat ca micutii tac imediat din plans cand sint in bratele cuiva langa  

corp si simt caldura, am observat si eu ca nu le prea place sa fie doar in patutz.

Eu am avut niste perne lungi langa grilajul patutzului si pentru noapte l-am tras

langa patul meu sa nu ma dau jos mereu ca eram destul de obosita si asa.  

Cat dureaza perioada asta???  repede mai cresc bebelusii si vor pat mare!

Bebeii vor sa fie tinuti in brate, ca sa simta acel adapost si acea protectie de care vorbeam.

E posibil ca infasatul sa faca bebelul sa simta acelasi confort ca si cum ar fi tinut in brate?

Al meu a inceput sa se dea jos in patut deja de la 1 an jumate. Am vandut patutul si am luat bunk bed. Partea de sus nu o folosesc inca. Am pus saltea pe partea de jos. Dar cand era bebe a dormit langa mine in patul mare ca avem king size. Patutul lui de foarte putine ori l-a folosit. Am mutat patul langa perete si el dormea pe partea de langa perete. Mi-a fost mult mai usor asa cand se trezea noaptea sa bea lapte. Aveam sticluta pe noptiera si doar ma intorceam sa o iau si sa i-o bag in gura. Dupa ce termina de baut adormea imediat la loc, si eu la fel.

Ai mei au fost infasati in maternitate si erau mai usor de manipulat asa, trebuie sa recunosc, mai ales pentru o proaspata mama. Acasa nu i-am mai infasat si nu a fost nicio problema nici asa, erau si ei mai mobili, se intindeau toata ziua si se familiarizau cu manutele micute, si ma jucam si eu mai bine ele.

Nu-s nici pro nici contra.