ABC, toti oamenii au constiinta in acelasi grad, sau exista unii care sunt un fel de umplutura, ca personajele din jocurile video care merg pe strada dar nu prea fac actiune?
Scrieri proprii
Început de NicolaeT, Sâm 7 mar 2015 · 20 răspunsuri · 5.189 vizualizări
Constiinta toti au, dar gradul cu siguranta nu e acelasi. Iar daca asta nu e evident de vazut atunci cand e folosit direct termenul de "constiinta", devine totusi mai usor de vazut atunci cand este folosit termenul de "intelgere" in loc de "constiinta" (Discut despre asta atat in cartea "Existenta. Semantism si Sintaxa." cat si in articolul "Is Qualia Meaning or Understanding?"). Intelegerea e un concept mai usor de cuantificat decat constiinta. E mai usor sa faci diferenta dintre un om care intelege mai mult si mai profund si unul care intelege mai putin si mai superficial. Dar din moment ce constiinta e totuna cu intelegerea, inseamna ca omul care intelege mai mult, este mai constient decat celalalt. Si mai e o chestie pe care intelegerea o ofera: libertatea. Liberul arbitru creste si el odata cu cresterea intelegerii. Un om mai constient este si un om mai liber. E tare interesant cand extrapolezi trendul asta la infinit. Ceea ce obtii va fii un zeu cu intelegere deplina si libertate fara margini.
Si la fel de interesant e cand extrapolezi si in partea cealalta. Ceea ce obtii sunt electroni prosti care toata ziua fac acelasi lucru. Avand constiinta minuscula, liberul lor arbitru e atat de limitat incat repeta clipa de clipa aceleasi actiuni. Si tocmai de aici deriva legile fizicii. Actiunile particulelor elementare fiind simpliste, vor da nastere la regularitati in natura. Regularitati pe care le numim "legile fizicii".
Si mai e un element care este afectat de gradul de constiinta. Acela este timpul. Cand intelegerile sunt profunde, timpul trece repede. Cand esti indragostit nebuneste de o fata (iubirea fiind si ea un tip de intelegere), timpul zboara imediat. Deci un zeu ce detine cunoastere infinita, va fi etern, pentru el tot timpul universului va trece intr-o clipa. Ceea ce gasim interesant in natura sunt fotonii care nu au timp. Deci e posibil ca fotonii spre deosebire de electronii prosti, sa fie defapt cele mai inteligente particule. Dar e curios ca si in cazul in care sunt inteligenti, totusi tot dau nastere la regularitati in natura.
Editat Vin 27 mar 2015 01:03
Si cand va avea constiinta si libertate totala il va durea in cur de tot
nebunii carora nu le pasa de nimic la ospiciu nu sunt niste zei ai constiintei, avand libertatea totala de a trangresa orice regula umana?
E delicat intr-adevar. Nu stiu unde sa-i incadrez pe nebuni.
Editat Vin 27 mar 2015 01:05
Abc2010ro a scris:Constiinta toti au, dar gradul cu siguranta nu e acelasi. Iar daca asta nu e evident de vazut atunci cand e folosit direct termenul de "constiinta", devine totusi mai usor de vazut atunci cand este folosit termenul de "intelgere" in loc de "constiinta" (Discut despre asta atat in cartea "Existenta. Semantism si Sintaxa." cat si in articolul "Is Qualia Meaning or Understanding?"). Intelegerea e un concept mai usor de cuantificat decat constiinta. E mai usor sa faci diferenta dintre un om care intelege mai mult si mai profund si unul care intelege mai putin si mai superficial. Dar din moment ce constiinta e totuna cu intelegerea, inseamna ca omul care intelege mai mult, este mai constient decat celalalt. Si mai e o chestie pe care intelegerea o ofera: libertatea. Liberul arbitru creste si el odata cu cresterea intelegerii. Un om mai constient este si un om mai liber. E tare interesant cand extrapolezi trendul asta la infinit. Ceea ce obtii va fii un zeu cu intelegere deplina si libertate fara margini.
nu o sa obtii prea devreme, zeificarea. sau mai bine zis... stai chill, pana aici putem merge. mai departe nu te intinde in al doilea paragraf. organizeaza-te pe alte treburi.
Tadayo, uite o problema interesanta care pune serios in incurcatura materialismul. Materialismul zice ca fiecare qualie de-a noastra e generata de atomii din creier. Deci cand spun "Eu iubesc roportal." niste atomi s-au izbit pe acolo prin creier. In principiu, te-ai putea uita si sa zici: "Ahaaa... au fost aia 3 atomi din lobul occipital." Toate bune si frumoase pana aici. Dar ia uite acum. Pot de asemenea sa spun si: "Propozitia asta a fost cauzata de 3 atomi in lobul occipital." Sa zicem ca cineva se uita sa vada ce atomi s-au miscat cand ai rostit propozitia asta. Oare ce atomi s-or fi miscat ? Chiar or fi fost aia 3 mentionati in insasi propozitie ? E aceasta o propozitie care se auto-explica ? Daca da, de ce ? Daca nu, de ce ? Eu cred ca nu se poate face asa ceva. Nu cred ca exista o propozitie care sa se auto-explice. E tare fascinanta intrebarea. Si cred ca sunt primul filozof de la grecii antici si pana in ziua de azi care si-a pus intrebarea asta.
Nu am explorat-o prea mult. Defapt mai deloc. Dar ia, daca tot am scris postul asta, hai sa o explorez putin. Uite ce reflectii interesante pot rezulta. Sa zicem ca propozitia: "Propozitia asta a fost cauzata de 3 atomi in lobul occipital." este o propozitie care se auto-explica. Daca exemplul asta se auto-explica, atunci oare merge si la propozitia "Propozitia asta a fost cauzata de 4 atomi in lobul occipital." ? Ar trebui sa mearga, pentru ca daca nu ar merge, ce ar diferentia-o de prima ? De ce daca 3 atomi s-ar misca, si-ar genera propria descriere, dar daca 4 atomi se misca, nu isi mai genereaza propria descriere ? Iar daca e si asta auto-explicativa, atunci unde tragi linia ? Urmatoarele propozitii sunt auto-explicative sau nu ?
"Propozitia asta a fost cauzata de 5 atomi in lobul occipital."
"Propozitia asta a fost cauzata de 6 atomi in lobul occipital."
"Propozitia asta a fost cauzata de 7 atomi in lobul occipital."
"Propozitia asta a fost cauzata de 8 atomi in lobul occipital."
"Propozitia asta a fost cauzata de 9 atomi in lobul occipital."
"Propozitia asta a fost cauzata de 10 atomi in lobul occipital."
Problema materialismului cred ca vine tocmai din faptul ca nu atomii sunt responsabili pentru generarea judecatilor noastre, ci cu totul altceva. Atomii cel mai probabil sunt doar un suport fizic, gen sa nu iti cada capul de pe umeri. Dar constiinta e cu totul altceva.
Editat Vin 27 mar 2015 01:17
Eu inteleg toate astea, am ajuns cam la aceleasi concluzii explorand alte cai.
Eu sunt preocupat de ce se poate face cu aceste descoperiri.
Care e relevanta lor practica?
Sau avem doar satisfactia ca am inteles misterul universului, si ne ducem la hobyyurile noastre si atat?
Aceste descoperiri la nivelul actual sunt simple jocuri. Ar putea sa nu fie nimic altceva decat halucinatii. Ceea ce e ciudat e ca poti merge foarte adanc in ele. Cand am devenit interesat de constiinta nu credeam ca o sa ajung niciodata sa am asa ganduri. Credeam ca dupa 2 ganduri, o sa unific constiinta cu lumea fizica. Dar de unde... atat studiul constiintei o ia pe aratura in toate directiile in domeniul ei, cat si fizica o ia aiurea. S-au scris poate milioane de pagini in ambele domenii. Dar nicio cale de a le uni. Deci relevanta practica ar fi sa unesti lucrurile despre constiinta cu cele din fizica. Dar e ciudat ca pe masura ce aprofundezi studiul lor, mai rau te indepartezi de unificare decat sa te apropii. De ce o fi asa ?
Iar daca intrebarea ta e defapt una referitoare la nihilism, atunci sper sa existe un zeu care sa ne dea sens adevarat vietii. Pentru ca in afara unui zeu nu pot vedea niciun sens pentru viata. Chiar si daca e sa iei halucinogene dalea gen ayahuasca sa vezi spirite dalea binevoitoare care te imbratiseaza in iubirea lor eterna, alea sunt simple jocuri la urma urmei. Par profunde, dar sunt cat se poate de superficiale. Singurul lucru care ar conferi cu adevarat profunzime si importanta vietilor noastre e existenta unui zeu. Iar iubirea pe care sa ne-o ofere acel zeu chiar sa fie una eterna, nu o simpla distractie de cateva ore.
Dar daca acest zeu nu poate oferi iubire eterna ci tachinare eterna?
Atunci ar fi de groaza. Dar la fel de de groaza mi se par si experientele pe care le poti avea cu droguri. Poti avea atat iubiri dalea divine, dar si chinuri ingrozitoare. E tare ciudat ca exista asa ceva in univers! Deja in momentul in care ai o experienta daia negativa de iti este mintea torturata, uiti de tot materialismul in care ai fost indoctrinat, iar toata realitatea ta devine acea disperare fara margini, disperare pe care numai daca esti ultimul idiot inca poti crede ca o poti explica in termeni de atomi. E terifiant ca universul e de asa natura incat sa existe lucrurile astea. Practic iadul e real. Cand traiesti asa ceva, esti practic in iad. In univers exista raiuri si iaduri, dar materialismul o da zglobiu cu atomi pe campii. lol 
Editat Vin 27 mar 2015 14:50