choronzon a scris:Apeleaza la aparatul de stat care protejeaza drepturile omului.
Hai ca asta a sunat misto.
Fleur de lys
Început de Einsamkeit, Mie 11 feb 2015 · 4.972 răspunsuri · 145.644 vizualizări
Kewa a scris:Hai ca asta a sunat misto.
Pai se face atata tam-tam azi in toate institutiile statului roman ca ne europenizam, ca respectam drepturile omului.
Sunt conferinte, sunt schimburi de experienta, se discuta legislatii, se acceseaza fonduri europene pe proiecte.
Ceva ceva se misca.
De ce sa nu profite Fleur de lys de aceasta perioada fasta?
Cand eu eram micut nu se auzea nimic de drepturile omului in Romania comunista.
Fonduri se acceseaza, vazui eu cu ochiul meu - cu unu ca doar am tras asa pe furis -. In schimb drepturile sunt calcate in picioare - gizas in cel isi bat astia joc de noi la munca - profita de faptul ca suntem amarati pe de-o parte, de faptul ca ne place s-o ardem pe aceasta zona pe de alta parte.
Si nu mi-e greata de mine ca io insumi am greata de banci, imprumuturi de orice fel samd - daca am mananc si beau, daca nu asta e, dar de cerut nu cer. Dar sunt unii care au rate la banci in draci - ii vad imbatranind literalmente in fiecare zi. Iar toate astea pentru ca sunt incalcate drepturile alea si nu pentru ca asa e in romanica, saracie - altfel nu aduceam in discutie.
Asa ca, cu-i sa-i pese de drama infinitei? Mie si tie poate. Si inca ceva insi p-aci.
Editat Dum 24 mai 2015 19:42
Deocamdata ea e liceanca, asa ca ar trebui sa se sesizeze ONG-urile si autoritatile mult mai rapid si mai eficient.
Se presupune ca un adult e mai vocal decat un adolescent, asa ca poate sa-si ceara mai bine drepturile. Un adolescent trebuie sa inteleaga pe ce lume se afla, creierul lui inca e in dezvoltare, si in plus mai are si furtuna hormonala care ii intensifica simtirile si il face sa resimta mai atroce orice chestie.
Stiu ca Romania sufera la capitolul drepturile angajatilor in fata patronilor (de asta e si iubita de corporatii), insa Fleur trebuie sa-si caute singura o cale de scapare, sa se strecoare prin problemele veacului in care s-a trezit.
Ce nu inteleg eu este urmatorul mister: de ce nu apeleaza Fleur la organele abilitate sa intervina in favoarea ei.
S-ar produce schimbari mari.
N-ai cum sa apelezi la dusman. Pentru ea aceasta ar fi sinonima cu acceptarea infrangerii. Trebuie sa-si castige singura luptele.
Aia nu ar fi dusmani, ci aliati.
La sah regina se sprijina pe aliatii ei (prieteni, consilieri), nu lupta de una singura cu o armata intreaga.
Tadaya, plecand de la premiza ca avem de-a face cu un caz real, da-mi voie sa-ti impartasesc ceva din experienta personala : cand ai insomnii ce se intind pe perioade mari de timp, usor, usor cam toti aia de pot dormi noaptea se transforma intr-un fel de adversari. Pentru ca atunci cand ceri ajutor esti trimis la psiholog sau la psihiatru - moment in care automat esti trecut in creierasul lor la zambareti.
Io fusei la vremea mea si am observat ca habar n-au despre ce dracu mananca rahat. Insomnia nu se trateaza cu pastile sau cu vorbarie - oricata empatie ar exista in vorbele unui psiholog, in sensul ca incearca dar n-are cum sa te poata intelege - in momentul in care ramai singur in camera si nu poti dormi te separi absolut de toata lumea. Vrei nu vrei, creierul iti oboseste, linia dintre bine si rau se destrama iar tu incepi se simti invidie, invidia o transformi in dispret (pentru ca trebuie sa pastrezi parerea pozitiva despre sine, asta fiind ultimul resort al autoconservarii), iar din momentul in care dispretul se cristalizeaza e clar ca esti in conflict.
Acum, ea vine aici si balmajeste cu noi - e ok uneori, rau alteori. Nu e dovada de boala, totul se rezuma la cat a reusit sa moara ( a se citi doarma) in noaptea de dinainte. Somnul e necesar pentru a face pauza de la constientizarea realitatii mai mult decat e necesar pentru refacerea fortelor fizicului. Daca nu doarme, ea nu uita cat s-a chinuit ieri, daca doarme mai uita si desigur ca se prezinta mai cu chef de viata si implicit integrare.
Pentru ca in cele din urma ea asta isi doreste. Desigur, ideea de a fi deosebit este seducatoare insa s-ar evapora imediat ce macar un om te intelege.
Io am trecut peste scriind. Multe si ca la balamuc. Fara sens unele, cu sens altele, dracu stie. Ideea e ca stateam in miezul noptii si scriam pe ce apucam. Fel de fel de idei, revelatii samd. Apoi, cand aveam un somn mai de doamne ajuta ma apucam sa citesc ce-am scris si faceam analize - aici eram plin de ura pentru ca asa, acolo plin de dragoste pentru ca asa, conflictul apare de aici, dragostea de aici. Si-asa am reusit sa am un echilibru care sa-mi permita sa fiu in stare sa merg la munca si sa-mi vad de treaba fara sa stie nici dracu ce se afla in mine.
Editat Dum 24 mai 2015 20:43
Scrisul ajuta. Se spune ca peste 60% din scriitorii lumii au avut copilarii nefericite. Asta i-a indemnat sa scrie, si chiar le-a potentat talentul. Iar scriind si-au exorcizat suferintele. Cand le pui pe foaie te detasezi de ele.
Spui ca discutia cu un psiholog nu ajuta. Daca te intelege, ajuta.
Eu am iesit la 21 de ani din colivia mintii mele. Si a fost greu.
Pentru ca niste oameni au avut rabdare cu mine si au trecut de barierele pe care le ridicam.
Si faptul ca noi o intelegem o ajuta. Dar are nevoie si de oameni in real life care sa-i transmita ceva uman.
Un articol:
"
Pana nu demult, specialistii in psihologia copilului ne consolau ca doar calitatea timpului petrecut cu propriul copil e importanta - dar azi ne spun ca e importanta si cantitatea. Dar avem parinti ba prea ocupati cu serviciul, ba care divorteaza, sau mai rau - se cearta si au propriile probleme.
Experimentul care arata ce isi doresc de fapt copiii
O firma a facut un experiment social, care a devenit viral pe internet: copiii au fost rugati sa scrie scrisori parintilor in care sa le ceara ceva de Craciun. Cei mici nu au cerut jucarii sau obiecte ci, invariabil, au cerut mai mult timp cu mama si cu tata. A doua parte a experimentului a constat in monitorizarea reactiei parintilor in momentul in care au primit scrisorile scrise de copii lor: regret, vinovatie, rusine, dorinta de schimbare.
„Eu personal nu am dreptul etic sa-i spun unui parinte munceste, te rog, mai putin si petrece mai mult timp cu copilul tau”, spune psihoterapeutul Diana Stanculeanu, „desi i-as spune asta, de un million de ori”. Copiii care vin la Diana cer acelasi lucru: sa stea mai mult cu parintii.
Cat sunt mici e usor sa recunosti sa intelegi dorinta lor de a te avea aproape, dar cand intra in adolescenta apare un zid. De multe ori, insa „lasa-ma in pace” inseamna de fapt „straduieste-te mai mult, convinge-ma ca-ti pasa”. Insa multi parinti nu inteleg acest mesaj si chiar ii lasa in pace. Si de la depresie pana la ideea ca viata nu mai are rost e doar un pas.
„Depresia nu e o fita”
Petronela Rotar e blogger si scriitoare. Un adult care nu se teme nici de oprobiul nici de compatimirea publicului si care povesteste deschis despre propria sa tentativa, din liceu. „Aveam 16 anipe ai mei ii uram foarte tare, si nici nu m-as fi dus sa vorbesc cu ei. Ma certasem si cu iubitul meu si ramasesem in capul meu singura pe lume. In mod evident nu voiam sa mor pentru ca voiam sa-i ranesc pe cei care nu ma intelegeau si sa fi ucumva si acolo, sa vad ca i-am rani. Ori, daca mori, te duci, nu mai esti, nu mai vezi efectele gestului tau. Ma bucur c-am ramas in viata, ma bucur ca nu mi-a iesit si ca dintr-o prostie nu mi-am curmat viata la 16 ani, e clar ca aveam o misiune in viata asta si na, ma uit la fetele mele si imi dau seama ca ele trebuiau sa vina pe lume si atunci, e clar ca nici nu ma pot gandi ca as fi murit atunci”
Azi, vede lumea cu alti ochi. Pe atunci sinuciderea ii parea un gest de mare curaj, azi, il vede drept unul de extrema lasitate si egoism. Ii scriu copii pe net si ii cer sfatul. Nu-l poate da intotdeauna, insa o vorba buna si argumente ca viata e frumoasa ofera din tot sufletul. „Cred ca cel mai important lucru este sa intelegem ca simptomele astea sunt boala, nu sunt fite, depresia nu e o fita”
Insa Gabriela n-a avut norocul de a intalni pe cineva care s-o scuture si s-o intoarca de la un gest ireversibil. A urat pe Facebook un Pasti fericit si apoi a disparut pentru totdeauna. Putea fi salvata, daca prietenii ei ar fi inteles ca ultimele ei mesaje pe Facebook erau pline de neliniste si suferinta. Dar nimeni n-a luat-o in seama, fiindca era vesela, zambea si nimeni n-a crezut ca o deceptie in dragoste ar putea s-o darame. La nici o saptamana, alta fata care suferea din dragoste si nu avea pe nimeni aproape, a lasat in urma parinti si colegi nauciti.""
adresa petronelei
Fleur, de ce nu discuti cu Petronela?
Editat Dum 24 mai 2015 20:49
Nu am citit articolul, doar ce-ai scris tu.
Are nevoie de un singur om. Atat.
Iar scrisul, daca esti cazut in prapastia aia adanca poate deveni o lupta in sine - tre sa accepti faptul ca nu ai talent liric si ca ca esti un mediocru. Ca nu toti au talentul lu' Tutea - ca pe cioran l-am pomenit prea des. Pentru ca sa formulezi aforisme e al dracu de usor.
tadaya, de regula cei care vor cu adevarat sa se sinucida si care au si curajul sa faca asta, nu prea ii lasa pe cei din jur sa inteleaga din comportamentul lor ce au in cap, de-aia nici nu prea ai cum sa-i ajuti.
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]