Fleur de lys

Sărbători Pascale liniștite tuturor! 

Cezara6 a scris:

Sărbători Pascale liniștite tuturor! 

La fel iti doresc si eu doar fericire si bucurie plus sanatate sa te joci destul cu papusica si ea sa creasca mare!!!   

Pup, Olga ! 

Momente de efuziuni empatice, spirit de fronda, dorința de dreptate
...
Totul în van.
Îmi aduc aminte că prin ianuarie 2021, am luat un taxi. In ceea ce privește viața mea de om fara permis, din partea acestor taximetriști, mă aștept la multe...și la indivizi libidinoși, și la oameni cu propensiuni spre psihologie, daca nu chiar foști psihologi care s-au orientat cu totul și cu totul altceva. Oameni buni, oameni mai puțini rai, că noi toți ceilalți. Nu sunt taximetriștii o tagma aparte, neapărat. 
Voiam să ajung in Copou. Oprește domnul taximetrist gutuia, eu îl întreb dacă e comanda, comanda cu Nr, cu PIOS, și alte banalități. Chestii și chestiuni banale. 
Am urcat. Taximetristul părea in regula, nu era prea deșucheat oralicește, conducea, cam atât. Adică nu vorbea cam nimic. Nimic, la care eu, probabil as fi tăcut sau as fi jucat rolul ,,niznaiu.''
Dar, prin Podu Ros, s-au dezis. Acolo era un sărman om care vindea ziare printre mașini. 
Și a început să zbiere domnul:'Tu-i gatul mă-sii! Uite parazitul! Uite, doamna! Uite ce face! Nu muncește, vinde ziare! Parazitul! Eu muncesc de dimineața până seara și uite la el! 
Deschide geamul, îl înjură. Eu eram oripilată, vorba unui personagiu dintr-o scena a vieții mele. Pentru prima dată în viață, dezgustul fata de prostia umana a apărut, stârnit serios de...însăși prostia. 
Eu nu fac aici nu știu ce chestie de filantropie. Doar scriu. Egal cu zero, ați zice, dar...eu aș spune că dacă măcar într-un oarecare procentaj s-ar gândi că mine,s-ar înlesni procesul de incluziune socială a unor nenorociți. Oi fi că la 17 ani, Xenia războinică, dar...
Mă rog. Ideea e: Daca vezi că nu îți face nimic pentru un nenorocit, că SI TU ești neajutorat, macar taci când trebuie. 
Eu nu sunt un om cerebral, de-a lungul timpului m-am autosabotat. De ceva timp, mi-am dat seama că, pentru a iubi pe ceilalți, și, pe Dumnezeu, trebuie, in primul rand sa ai iubire și compasiune pentru Propria persoana. Ce să vedeți? Lucrurile s-au schimbat vizibil în vine. 
Acum consider că prin simplul fapt de a avea dorința înverșunată de a trai, și chiar a fi un actor societal polimat, sfidez societatea. Mă simt bine, așa răzmerițata, cum sunt.

Poezie netitularizabila 

Nopți de un  walpurgic voluptuos 
Eu gândesc c-un aer frust
Eu gândesc la ce-a scris Proust
Și la scrisu-mi sinuos. 

Și gandindu-ma și la d'Urfée
Beau încet absinth cu cana,
Să-mi apară La vert fée, 
Poate ea îmi ia stacana.

Dezmorfeinizarea!!

Mi-am dat seama că eu țin mult la tata. Și am făcut bine. Mă simt mai liniștită. Nu am somn doar pentru că pentru vreo câteva luni îmi mai port permite sa am o viață cvasi-boema...eh, nu chiar. 

Era ora 00.00, noaptea de Înviere. Tacticos, tata și-a aprins țigară. De prin împrejurimi căci aproape de apartamentul nostru este o biserica, preotul și enoriașii cântau ,,Hristos a înviat!''

Tata fuma. Pe la a doua repetare a troparului Învierii, tata, vizibil tulburat, a început să cânte și el. 

''Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte, viața daruindu-le.''

brusc, s-a oprit... A întrebat: Ce viața sa ne dăruiască? 

Eu, atunci chiar crezând ce vorbesc: Cum ce viața? NEMURIREA. VIATA ETERNA. 

EL: Nu , Andreea, nu mai este viața ..Mie mi-a luat o viață pe care nu mi-a mai daruit-o. Și în curând și eu mă prăpădesc...

Eu am tăcut, m-am apropiat de el și...mi-au dat lacrimile. El plângea deja. 

Era Noaptea de Înviere, preotul și credincioșii cântau Hristos a înviat, iar noi, păcătoșii, plângeam...

Am inceput o poezie. Nu știu când o voi regândi, finaliza, daca se va întâmpla vreodată. 

E pentru tata.  Atât să fac și eu în viața mea pentru el... Măcar atât.

Sic ascendit

Cântau tropare de Înviere
Un cleric cu ai săi enoriași
Refren purtat de adiere
Răsuna în timpane de lași. 

Tata privea tacut ,fumând
Eu gandeam tot negandind
Să înțeleg, in voie respirând,
Tot ceea ce este ca nefiind. 

Cu greu, in cazne, in suferinta
Cu sufletul neindulcit
Cu doruri multe, neiubit
Canta troparul vechi de biruință.

La ceas de Înviere, canta cu-ngandurare
Și modulațiile tânguitoare
Cu gânduri frânte si viața uitată 
Al meu neînțeles,nefericit tată. 

Dar, deodată glasul si-l opri,
In coate de pervaz se sprijini,
Gândul haotic i s-a răsfirat 
Peste demultul ce a încetat. 

O clipă din chindia vremii,
O clipă ce nu s-a mai dilatat 
Ce i-a nascut o nuanță de speranța,
Împletindu-i iubirea cu viața.

Dar i-a secat izvorul virtutii și-a fericirii
supus, el a imbracat veșmintele nimicirii
A înțeles că nu mai e vreun rost 
Să spere că va mai fi, ceea ce-a fost.

Serenadavântului de april

Morfeu, Morfeu, zeu deșucheat
Eu aseară cu vinuri te-am îmbătat
Și somnambulilor am poruncit să-ți cânte
Lieduri de dragoste pentru inimi frânte. 

Morfeu, Morfeu, minte-n abis
Te-am îmbătat, fără să-ți fi  cuprins
Drăgăstuos, hioidul într-un laț
Privindu-ți ochii cu nesaț, stringandu-te de braț. 

Viclean de te-as fi ucis în molozuri de vis
Ce candva sub colburi de tacere mi-ai intins
Pradă unei minciuni te-aș fi lăsat, agonizând
Sa asculti serenade de april cantate suspinand

S-a căsătorit feblețea mea din adolescența. Hahaha 

M-am smintit de tot. Ce i-am căutat pe profil? Să fie fericit! 

Pe mine m-a distrus de atunci. Și nu a fost vina lui, a fost o vina circumstanțială. 

Atunci, poate as fi știut cum să iubesc. Fără drame, tragedii, obsesii, altele. 

Acum sunt veștejită. Femeile își termină viața la 25, 30 de ani. Restul e tăcere. Sau curaj și psihic bun de a înfrunta timpul. 

Vorbesc prostii, nu prea mari, totuși. 

Că sa nu îmi justific gândul tâmpit, o să v-o dau exemplu pe Puikutz. Xily...dar Puikutz, in primul rand are cam de toate celea pe care le are o adolescentă. Totuși...nu zic, are înțelepciunea ei, de femeie matură. Eu adorabila. 

Un alt exemplu este Ralu. Despre Ralu ce sa mai zic? Mi s-au făcut urat cu scrisul, n-o să mai bodogănesc pe aici. 

Noapte buna, Xily, noapte buna, Ralu!

Să aveți un somn care sa vă curate de slabiciuni

Eu? Eu nu mai sunt decât în visul vostru. Sau coșmarul vostru. Am încetat să mai fiu eu.