Început de Einsamkeit, Mie 11 feb 2015 · 4.972 răspunsuri · 145.644 vizualizări
Uite, despre ce am discutat ieri, sper ca ai dormit bine :)
Am cautat sa-ti trimit o poezie, un fragment literar..si am dat peste asta. Iar o poza cu un nor mi-a amintit ca si eu am fix o astfel de poza in telefon si asa s-a sfarsit cautarea.
Hang on there, sweet child.
Oamenii nu inteleg ce vor, inteleg ce pot.
Cei care jignesc pe altii, sunt cei care sufera din neputinta.
Editat Vin 14 aug 2020 10:15
Am probleme grave in multe privinte. Nimeni nu vrea sa ma mai ajut.
Familia m'a trimite la munca, de parca s-ar gasi in perioada asta, un loc de munca, ça prin minune. Ma duc maine sa-mi caut de munca. Voi face totul cu dezgust. Viata de geniu, ce sa mai ?
Am visat si eu la admiterea la doctorat. Nu mai visez...
N-am simtit niciodata ça acum gustul de à riposta, de à-mi face dreptate, chiar de à ma razbuna. Familia m-à bagat in nenorocita asta de psihiatrie, mi s-a pus pe ne drept un diagnostic urat, care m-à impiedicat si ma va impiedica sa fac multe lucruri. Anul trecut mi s-a spus ça nu e schizofrenie paranoida ci borderline. Hopa, hopa, Penelopa ! Psihiatria si familia mi-au intins o mana de ajutor, ça mai apoi sa ma injunghie miseleste.
Saptamana trecuta am incercat sa ma sinucid a mia oara. Nu ma vrea nici Scaraotchi, ori sunt eu prea nu stiu cum.
-Du-te la munca, ai 24 de ani ! Mariita-te ! Fa copii !
Mi-e greata de toate aceste cuvinte, mi se acreste, de asemenea, sa aud reprosuri.
Cum vine asta ? Ma ajuti ceva timp, cica investesti sufleteste si financiare, dupa sa ma atunci pe strada, fara ça macar sa imi d'aï un termen limita pentru ceva ?
Nu voi da dovada de intelepciune, imi voi trata familia, voi trata societatea, cum à facut cu mine.
Ti-am spus sa faci traduceri cu doctoratul in paralel.
Stu' a scris:Ti-am spus sa faci traduceri cu doctoratul in paralel.
Stu, n-am terminat LMA...
nu conteaza, ca nu faci traduceri mai grele decat poti duce.
un part time, daca nu, poti face si tu. am toata increderea!
Freitodekel a scris:Am probleme grave in multe privinte. Nimeni nu vrea sa ma mai ajut.
Familia m'a trimite la munca, de parca s-ar gasi in perioada asta, un loc de munca, ça prin minune. Ma duc maine sa-mi caut de munca. Voi face totul cu dezgust. Viata de geniu, ce sa mai ?
Am visat si eu la admiterea la doctorat. Nu mai visez...
N-am simtit niciodata ça acum gustul de à riposta, de à-mi face dreptate, chiar de à ma razbuna. Familia m-à bagat in nenorocita asta de psihiatrie, mi s-a pus pe ne drept un diagnostic urat, care m-à impiedicat si ma va impiedica sa fac multe lucruri. Anul trecut mi s-a spus ça nu e schizofrenie paranoida ci borderline. Hopa, hopa, Penelopa ! Psihiatria si familia mi-au intins o mana de ajutor, ça mai apoi sa ma injunghie miseleste.
Saptamana trecuta am incercat sa ma sinucid a mia oara. Nu ma vrea nici Scaraotchi, ori sunt eu prea nu stiu cum.
-Du-te la munca, ai 24 de ani ! Mariita-te ! Fa copii !
Mi-e greata de toate aceste cuvinte, mi se acreste, de asemenea, sa aud reprosuri.
Cum vine asta ? Ma ajuti ceva timp, cica investesti sufleteste si financiare, dupa sa ma atunci pe strada, fara ça macar sa imi d'aï un termen limita pentru ceva ?
Nu voi da dovada de intelepciune, imi voi trata familia, voi trata societatea, cum à facut cu mine.
Aia cu "Hopa, hopa, Penelopa!" e funny.
Sau Funes, Louis de Funes, cum ar zice francejii.
Las-o dreacu' de pandemie. Adică familia ta a așteptat pandemia ca să te trimită la muncă?
Da' tu ce-ai făcut până acuma? Ai tras pe brânci pe banii familiei ca să termini facultatea și să trăiești pe cont propriu?
Sau te complaci cu starea de fapt, că stai acasă, ai tăt ce-ți trebe, dar mai vrei și libertate, rebelitate și întruniri moto sau rockotecă, fără ca bătrânii tăi să-ți ducă grija?
Bă, întreb, nu dau cu parola.
De ce te-ar mai durea perspectiva despre gândurile altora, când tu împletești 24 de ani între propriile-ți gânduri?!
Du-te! Du-te în Germania, în Isle of Man, în Japonia!
Depune-ți un CV în care să minți cât vrei și găsește-ți un job între cei 884 de milioane de mincinoși din U.E.!
Ce dracu' te împiedică să te dezlegi de un mediu toxic?!
Îți place Franța? Bon, du-te să culegi struguri în Bordeaux! Sunt zece mii de prostănaci care deja ți-au luat-o înainte și care nu știu nici măcar să tragă o bășină în frațuză! Ce dracu' (rudă cu merde) mai aștepți?!
Peste un an la vremea asta vei fi șefa prostănacilor din Bordeaux și mă vei căuta să-mi mulțumești!
După aia, când vei fi milionară, o să mai intri pe roportal din când în când, doar ca să revezi "Selecțiuni din Revelion", ca să zic așea.
Ma petit petit, a te răzbuna pe societate e cam... cum te-ai căca în Marea Neagră doar că ți-e lene să mergi la veceul deja plin de pe plajE, adică te caci în mare și după aia te chinui să înoți pe lângă căcatul tău, dar te izbești de-al altora...
Cam românește.
Fugi de-aicea! Uși!
Fșșși!
Merde!
Subscriu. Ti-ar face bine sa iesi din mediul toxic; atmosfera e complet alta mai la vest. Iti spun sincer ca pe mine initial m-a socat cat de politicosi si amabili erau oamenii. Ma uitam la ei ca Nea Marin, ce frumos stateau la coada la autobuz, fara sa dea buzna si sa dea din coate. Si ce relaxati erau, fara sa se razbune pe necunoscuti, orice probleme ar fi avut acasa. Daca am putut eu, tu poti de 10 ori mai mult. :)
Acolo nu te va urmari diagnosticul, sau orice persoana toxica ce te trage in jos acum. Ai tot potentialul sa te descurci excelent.
Modul in care esti perceputa te poate afecta foarte mult; poti internaliza o gramada de rahaturi. Apoi schimbi mediul, observi ca esti perceputa altfel si iti dispar din probleme instantaneu.
Stu' a scris:Ti-am spus sa faci traduceri cu doctoratul in paralel.
Va iubesc ! Stu, ai grija de tine, nu uita ça orice om poate deveni pasarea Phoenix !
Si noi te iubim, desi nu e bine sa vorbesc in numele altora, dar cred ca nu se supara nimeni ca indraznesc ... si vrem sa te simti mai bine si sa faci parte din comunitatea de care-ti place si-ti convine. E greu de auzit asta dar numai tu te poti ajuta in oricare situatie, dar nu strica daca ai ajutor!!! Lectia asta al vietii se invata de foarte devreme cateodata, eu a trebuit foarte repede sa cresc/ maturizez ca eram singura cu gandurile mele desi locuiam acasa. Cand am hotarat ca PLEC ... dupa ce am terminat clasa 8-a, dusa am fost, doar pentru cateva vacante m-am intors, nu pentru inmormantari sau din astea evenimente de familie. Am dat ore la cine voia sa am bani pe langa bursa ca eram la liceu de specialitate, nu la cultura generala si mi-am pastrat balanta, tot pe 2 picioare am cazut si daca eram singura cam departe de lume cunoscuta. Dar voiam sa merg si mai departe si am plecat la Bucuresti dar si acel loc mi s-a parut ingust si nimeni nu era in calea mea sa merg mai spre larg ca nu m-am sfatuit cu NIMENI (nu mama-tata, prieteni, etc) 
n-aveam nevoie de IMPUT la planurile mele de la nimeni.
iti scriu astea vorbe, ca drumul a fost incercat atunci cand era imposibil, azi e liber, insa necesita putin efort de a pune un picior inaintea altuia!!! hai ca nu-i asa de greu!!!
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]