NicolaeT a scris:E vorba strict de prognostic medical. Oricat le-ar place oamenilor sa creada ca cu puterea mintii pot face orice, realitatea arata ca nu pot face nimic. Prognosticul pe care il are evolutia oricarei boli, a oricarei organ este aceasta, este in mare cunoscut. Ca se mai vindeca 1-2 de cancer, asta e altceva. Dar majoritatea urmeaza ca la carte evolutia respectivei afectiuni.
Ar fi trebuit sa fi realizat si tu asta pana acum (si toti userii de pe topicul asta), avand in vedere ca o incurajezi de 2 ani, si ea tot in acelasi loc se afla. Nu incurajarile sunt calea, ci constientizarea. Dar si constientizarea asta se poate face la randul ei in limitarile afectiunii. Daca aceasta nu te lasa sa o constientizezi, nu o vei face, si vei pretinde in continuare ca nu e nimic in neregula cu tine, cand faptele vor arata mereu contrariul.
Abc, stii ce? Pentru mine nu mai conteaza de mult ce zici tu.
Da, Fiero, fac progrese cu pasi mici, uneori distrug toata fundatia de bine, pentru ca s-o iau de la inceput. Ma stradui sa evit extremele. Mai inainte am trimis un mail psihologului de la facultate pentru a stabili o sedinta, am probleme cu motivatia,luarea unei initiative,vointa, creativitatea, concentrarea, exprimarea, afectiuni care sunt extrem de dizabilitante, mai ales pentru ceea ce fac eu.
Acum, sunt constienta ca voi face o prostie, dar asta e, tot eu voi plati. Nu mi-am luat tratamentul pentru ca nu mai vreau sa-l iau,considerand ca nu mai este eficiet, mi-am sunat medicul sa-i spun, dar nu mi-a raspuns. Nu am mancat nimic pana acum, am lipsa serioasa de calciu si alte cele, tremur ca un bolnav de Parkinson (asta mai mult din cauza tratamentului), am baut o cafea, am fumat vreo 5 tigari, iar acum beau dintr-o sticla de Cola de 750 ml. Deja se simte, am dureri in piept. De ce fac toate astea? Habar n-am, un motiv tampit este ca m-am saturat de starea de leguma in care am fost ceva timp.
M-am reapucat de licenta, dupa o lunga pauza
Fiero, parca vorbeam despre excese...Iata ca am ajuns la un exces