Eu? Nu stiu reteta. Ma gandeam ca voi cumpara.
Eram calma pana sa ma ia tata la vorba. Nu-l mai suport, de asta ma tot feresc. Dar am zis sa nu-l mai evit, sa-i vorbesc. A inceput sa imi faca socoteala banilor mei, ce fac cu atatia bani. Din banii lui, cred ca primesc 200-300 de lei la 2 luni. Nu inteleg care e treaba lui ca ma descurc cu banii pe care pana la urma nu-i primesc degeaba ( pentru ca studiez) Nu l-am sunat o data pe el sa-i cer vreun ban, desi au mai existat zile in care imi chioraia stomacul si eram mila cui apucam. Abia astept sa plec de aici, locul asta imi aduce aminte de 5 ani de tortura psihica. Tremur si acum ca in clipa in care ma mai certam, daca mai zaboveam 2 minute cu el, faceam o criza si as fi fost in ambulanta
Am observat ca in familia mea, si de obicei si in societate, cu cat sunt mai deschisa, cu atat sufar mai mult
Mi-am adus aminte de sambata seara din ajunul Floriilor a anului 2015, cand m-a strans de gat si m-a dat afara din casa. Sa-l iert? As fi vrut, dar daca face mereu, mereu astfel?
Cum sa nu fii tulburat psihic daca la 21 de ani, un tata pisalog te intreaba cu agresivitate si obsesiv, unde ai iesit la 11 dimineata?
Si asta ani de-a randul pentru 5 ani. Nu-mi plang de mila si nu vreau sa starnesc sentimentul asta destul de injositor nimanui dar...e ingrozitor cum am putut trai asa. Stiu ca nu e nici pe departe cel mai rau tata din lume, dar mi-au ramas niste urmari destul de urate a comportamentului lui asupra mea
