Einsamkeit a scris:
Din pacate nu pot sa vizualizez ce mi-ai trimis.
Nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce simt cu adevarat, campul lexical al deznadejdii e ceva banal pentru mine, crizele de plans pe care le am fara sa ma vada nimeni sunt modul meu de exprimare. Stiu ca exagerez, ca traiesc la extreme, dar nu stiu de unde ati tras voi concluzia asta din niste postari atat de succinte. Treaba cu viciile mele si povestirea lor aici? Imi scapa deseori tampenii, ba ca sunt exaltata, ba ca sunt beata, ba ca am luat prea multe pastile. A doua zi cand le vad, nu mai simt aceeasi ''mandrie'' , dimpotriva
Si de ce sa atragi antipatii? Doar pentru ca iti spui o parere?
E ca si cand eu as spune ca imi place culoarea albastra iar interlocutorului meu ii place galbenul, ar incepe sa ma urasca pentru ca nu-mi place si mie galbenul
Era un clip cu un cantec, poate o sa il poti asculta candva, versurile vorbesc despre anxietate, daca vrei, le postez.
Cand am spus ca exagerezi, sa nu crezi ca m-am referit la modul in care simti tu negrul, iar cand ma refer la negru, ma gandesc toate starile rele prin care poate trece un om atunci cand e atins de depresie si anxietate, ci la felul in care iti descrii experientele pe care le-ai trait cu alti oameni. Si ai vazut ca atunci cand am spus ca exagerezi, nu m-am exprimat in asa fel incat sa las impresia ca am certitudinea ca faci asta, nici ca eu cred ca ai face-o in mod voit. Rareori am certituduni in privinta cuiva, iar daca ajung vreodata sa ma exprim in asa fel incat reiese ca am certitudini in privinta cuiva si e vorba de ceva negativ, atunci sa fii convinsa ca am avut ocazia sa vad persoana respectiva comportandu-se intr-un fel care nu ar face cinste nimanui, astfel incat sa n-am mustrari de constiinta cand ii reprosez ceva, insemna ca persoana aia chiar a avut candva un comportament reprobabil. Cel mai tare ma deranjeaza ipocritii, cei care pozeaza in ceea ce nu sunt si nu vor putea sa fie niciodata. Dar sa nu ma departez de la subiect, nici prin cap nu mi-ar trece sa te acuz ca ai exagera vreodata descriind felul in care simti tu negrul. Mai demult credeam ca negrul nu poate fi de prea multe feluri si nici nu poate fi resimtit in prea multe moduri, dar timpul m-a convins ca ma insel. De-aia, Infinita, simtind pe propria-mi piele cum e sa ai parte de negrul ala in mai multe feluri, mi-e tare greu sa imi imaginez ca exista persoane care l-au simtit intr-un fel necunoscut mie, pt. ca mi-e teama sa ma gandesc ca ceea ce eu credeam ca ar fi negrul suprem, daca pot spune asa, pt. ele e un fel de gri, iar eu am fost mult mai norocoasa decat imi inchipui. Sa nu crezi nicio clipa ca m-am gandit in vreun fel sa-ti minimalizez suferinta sau sa ti-o iau in ras. E drept ca nu-s de acord cu metodele pe care le folosesti incercand sa scapi de ea, dar m-am gandit adesea ca fiind in locul tau, poate nici eu nu as fi fost mai breaza, dimpotriva. E de-ajuns un singur factor, unul singur, sa influenteze sau nu viata unui om, el o poate schimba total, uneori acel factor, desi aparent neinsemnat, poate deturna in mod negativ viata unui om, pt. ca poate fi picatura care umple paharul.