Fleur de lys

Davi_ a scris:

Poate ca nu mai ai, dar se pare ca alții au încredere in tine.

De ce spui asta?

Pai,ai profi care te solicită, prietene care acceptă ajutorul tău... Oameni care au încredere in lucrurile pe care le faci pentru ei.

Multi știu ca, atunci când vrei (si e firesc sa nu vrei tot timpul), faci totul cu responsabilitate. Deci, au încredere in tine.

Davi_ a scris:

Pai,ai profi care te solicită, prietene care acceptă ajutorul tău... Oameni care au încredere in lucrurile pe care le faci pentru ei.

Multi știu ca, atunci când vrei (si e firesc sa nu vrei tot timpul), faci totul cu responsabilitate. Deci, au încredere in tine.

Nu mai am prieteni...

Einsamkeit a scris:

Da, Fiero, ai perfecta dreptate, dar daca propria persoana e scindata, in care parte sa mai crezi? De la inceputul semestrului, de la ultimul mesaj pe care l-am postat in timp ce beam, a fost o perioada de acalmie, cam de vreo 3 saptamani. Nu mai beam deloc alcool, nici cafea (din fericire nici acum nu mai beau), nu mai faceam jonglerii cu pastile, pe scurt, parea ca imi gasisem putina liniste si urmam drumul cel mult. Ba mai mult, am fost trup si suflet pentru o prietena de-a mea care a dat peste niste greutati. Am mai ajutat-o si financiar, pentru asta mi-am gasit o mica ocupatie, dadeam cursuri particulare unui doctor care vrea sa plece in Franta. Nu a fost simplu, scriam eu diferite materiale, consultam tot soiul de carti etc. Imi lua, totusi, mult timp ca sa ma pregatesc, nu faceam asta in bataie de joc, fara sa-mi pese daca intelege ceva din ce ii explic sau nu. Viata de atunci era grea: cursurile sunt de la 8 la 20 in marea parte a timpului, mai am totusi si pauze, dar prefer sa stau tot pe la facultate sau la biblioteca. Mai mult, m-am apucat si de voluntariat si m-au rugat niste profi sa-i ajut cu niste chestii tehnice pentru o piesa de teatru. Ajungeam la 22-23 acasa, pregateam ce aveam de pregatit, imi scriam teme, ma puneam sa dorm pe la 3, adormeam pe la 4 si ma trezeam pe la 6. Si o luam de la inceput...Nu ma lamentam, nu voiam sa ma sinucid, voiam doar sa fac si eu ceva bun. Eram chiar foarte fericita ca ma mai lasase depresia si puteam sa imi ajut prietena. Dar sunt totusi oarba iar un orb nu poate ghida alt orb.

Depresia e o scarba, care-ti rade-n fata taman cand crezi ca esti bine si ai scapat de ea definitiv. Faptul ca nu mai bei e bine, cu cat bei mai putin, cu atat vei reusi sa o tii departe. Si bine ar fi si sa faci tot posibilul sa nu te mai epuizezi, sa iei pauze chiar si-atunci cand ai impresia ca nu ai nevoie de ele, pt. ca fara odihna si somn te dai peste cap.

Spui ca ai o personalitate scindata, dar e o prostie sa credem ca eul e ceva liniar, mereu acelasi.  Uite ce frumos o spune Antonio Damasio:

"Eul este o reactivare permanentă pe de o parte  a reprezentărilor actualizate legate de identitatea noastră (un mix de reamintiri şi scenarii din viitor), iar pe de altă parte a imaginii corporale, generând iluzia unei entităţi neschimbătoare şi constante care locuieşte undeva în interiorul corpului. Această entitate iluzorie (numita EU) este născocită ca urmare a complexităţii procesuale neuronale pentru a asigura functia (nu de puţine ori perturbată) de ordine şi coerenţa în comportamente, apeland la diverse strategii defensive atunci când această funcţie pare a fi într-un fel sau altul ameninţată."

In privinta afectiunii, ce-as putea sa-ti spun? Chiar si cei care nu ne mai dorim afectiune din partea nimanui, nu putem trai fara ea, din pacate, de-aia, desi ne-am fript, tot lasam garda jos si riscam sa fim raniti. Suferinta e inevitabila, nu scapam de ea decat in groapa, singurul lucru pe care trebuie sa ti-l repeti mereu este ca in afara ta, nimeni nu-ti va fi sprijin la nevoie decat intamplator, asa vei reusi sa nu te mai legi prea tare de nicio persoana.

Nu stiu nici ce sa spun pt. a te incuraja, si atunci cand ma gandesc la tine, o fiinta atat de speciala si atat de singura, fara sprijin din partea nimanui, imi dau seama ca lumea asta nu e si nu va fi niciodata dreapta. Dar mi-e drag sa citesc ca, in ciuda faptului ca n-ai pe nimeni alaturi, tu faci progrese, chiar daca tie ti se pare ca nu-i asa.

Fiero a scris:

Depresia e o scarba, care-ti rade-n fata taman cand crezi ca esti bine si ai scapat de ea definitiv. Faptul ca nu mai bei e bine, cu cat bei mai putin, cu atat vei reusi sa o tii departe. Si bine ar fi si sa faci tot posibilul sa nu te mai epuizezi, sa iei pauze chiar si-atunci cand ai impresia ca nu ai nevoie de ele, pt. ca fara odihna si somn te dai peste cap.

Spui ca ai o personalitate scindata, dar e o prostie sa credem ca eul e ceva liniar, mereu acelasi.  Uite ce frumos o spune Antonio Damasio:

"Eul este o reactivare permanentă pe de o parte  a reprezentărilor actualizate legate de identitatea noastră (un mix de reamintiri şi scenarii din viitor), iar pe de altă parte a imaginii corporale, generând iluzia unei entităţi neschimbătoare şi constante care locuieşte undeva în interiorul corpului. Această entitate iluzorie (numita EU) este născocită ca urmare a complexităţii procesuale neuronale pentru a asigura functia (nu de puţine ori perturbată) de ordine şi coerenţa în comportamente, apeland la diverse strategii defensive atunci când această funcţie pare a fi într-un fel sau altul ameninţată."

In privinta afectiunii, ce-as putea sa-ti spun? Chiar si cei care nu ne mai dorim afectiune din partea nimanui, nu putem trai fara ea, din pacate, de-aia, desi ne-am fript, tot lasam garda jos si riscam sa fim raniti. Suferinta e inevitabila, nu scapam de ea decat in groapa, singurul lucru pe care trebuie sa ti-l repeti mereu este ca in afara ta, nimeni nu-ti va fi sprijin la nevoie decat intamplator, asa vei reusi sa nu te mai legi prea tare de nicio persoana.

Nu stiu nici ce sa spun pt. a te incuraja, si atunci cand ma gandesc la tine, o fiinta atat de speciala si atat de singura, fara sprijin din partea nimanui, imi dau seama ca lumea asta nu e si nu va fi niciodata dreapta. Dar mi-e drag sa citesc ca, in ciuda faptului ca n-ai pe nimeni alaturi, tu faci progrese, chiar daca tie ti se pare ca nu-i asa.

Nu, Fiero, cred ca nu am scris destul de bine. N-am pus saptamani bune alcool in gura dar acum iata-ma...sunt din nu prada unor lichide parsive. Acum o ora am baut, simt nevoia sa fac asta constant. Am purtat tratative cu mine aproape 2 ore ca sa nu ies sa beau si...m-am dus, atunci cand nici nu ma mai gandeam la asta. M-am oprit la o singura bere, dar pentru trupul meu acum foarte fragil, cu imunitate scazuta, pe deasupra fiind foarte tulburata si infometata, o singura bere poate sa strice echilibrul. Imi e rusine sa recunosc DAR incep sa am probleme cu alcoolul. In loc sa mananc (nu gaseam la ora asta nu stiu ce preparat gustos, ssanatos, dar din banii aia pe care i-am dat pe bere, puteam sa imi iau mai multe chestii : fructe, covrigei, chipsuri, stiu eu ce prostii mai gaseam) Ar fi fost mai bine, stomacul meu n-ar fi functionat in gol.Problema e ca daca m-as intoarce in timp, as face acelasi lucru, sau mai rau, mi-as bea si banii pe care ii am pentru plecat acasa. De ce mi-au intors unii spatele? De ce mie, care eram in stare sa fac orice sa ajut o persoana, indiferent de ora si de sacrificiile pe care le-as fi facut? Poate in toate postarile de pe forumul asta v-am dat impresia ca sunt egoista, dar nu e deloc asa.Daca eram egoista, imi bagam picioarele, cum spune romanul,si nu sufeream atat din cauza unor nimicuri. Prietenia si iubirea sunt pentru mine lucruri sfinte. La 4 ani, cand cunosteam un alt copilas, acel copilas devenea imediat prietenul meu. Pentru unii a ramas asa, pentru mine nu. Sa nu ma intelegeti gresit: oricine mi-ar cere ajutorul, ar primi sprijinul meu, daca as putea sa i-l ofer,dar treaba este ca nimeni nu mi-l cere pentru ca ma ignora si cei in cauza nu vor sa aibe legaturi de prietenie cu mine.Daca la ora asta m-ar suna o colega cu care in 2 ani nu am schimbat mai mult de 100 de cuvinte si m-ar ruga sa o ajut la o tema, in cateva secunde mi-as cauta hainele, m-as imbraca si am pleca sa o ajut. Nu stiu, scriu acum niste constructii frazale aiurea, pe care doar eu pot sa mi le explic si sa le inteleg dar imi e greu sa le redau in cuvinte potrivite pentru ca, repet, 500 ml de bere, m-au transformat intr-un om buimac, caruia i s-a adancit depresia. Am noroc ca mai exista oameni care ma asculta la ore din astea tarzii din noapte, de 2 zile tot vorbesc cu cei de la linia verde antisuicid. Sunt niste voluntari din Cluj, majoritatea studenti la psihologie sau care au terminat aceasta facultate,si care au o pregatire destul de buna. Ma ajuta mai mult decat psihonustiucum carora le dau carute de bani. Daca dupa un search pe Google apare aici un aspirant la sinucidere, care si-a epuizat toate fortele psihice si fizice, care e respins de "lumea lor" , il rog sa-si aprinda o tigara si sa sune la 0800801200. Vicisitudinele vietii nu o sa dispara ca printr-o magie dar, orice convorbire cu o persoana care este acolo ca sa te ajute, mai ales fara bani, este extrem de folositoare. 

Vorbeste in continuare cu cei de la linia verde, sunt oameni buni.

Tu ai nevoie de familia ta. Cred, eu, asta ti-a lipsit, iubire, afectiune si devotament. Stii, ca si copiii aceia orfani care isi doresc familia si copiii lor, pentru a fi parintii iubitori si responsabili pe care nu i-au avut niciodata.

Acum, eu nu te imping de la spate sa te mariti cu primul venit, Doamne fereste, sa nu intelegi asa nebunie.

Doar ca..poate te-ar ajuta sa te concentrezi pe ceea ce iti doresti. Prietenii mai vin si pleaca, familia, daca are la baza dragoste si pretuire..poate infrunta multe furtuni. De aceea, de multe ori, iubirea unui prieten asa cum vezi la altii, nu e atat de puternica. Si asta pt ca si el/ea, la randul lui/ei are familia lui/ei si acolo investeste cel mai mult timp si sentimente. Tu neavand (inca) familia ta - simti nevoia de mult mai multa afectiune, fata resursele pe care le poate avea un prieten si nu toti oamenii au si asa prea multe resurse pentru altii.

Intrebam deunazi un specialist dea birou daca nu simte uneori ca munca pe care o are e obositoare, chiar plictisitoare...ca are prea putin timp sa citeasca, sa se plimbe in natura, sa scrie. Si mi-a spus asa : nicidecum! O fac din placere. Dintotdeauna am facut-o din placere, inca din scoala?

Il intreb cum asa si imi spune : am facut-o cu gandul la familia mea, la copiii mei.

,,Dar, hei! Sar eu. Erati casatorit din scoala?''

Zambeste : Nu. Dar inca de pe atunci, tot ceea ce faceam era pentru binele si fericirea familiei pe care urma sa o am. Mi-o doream atat de tare, incat nu puteam concepe viata fara familia mea.

Si omul acesta are 2 copii si o sotie pe care la 55 de ani - inca o tine de mana si ii spune ,,draga mea''. Omul acesta nu a fost niciodata nici frumos frumos, nici bogat, nici prea prietenos, nici prea simpatic.

Bine, ca eu il gasesc simlatic foc si ca e super inteligent si muncit, asta e pe langa idee.

Iti doresc sa gasesti puterea sa te concentrezi pe ,,familia'' ta, chiar daca visul tau are alta forma, poate ,,sa vezi lumea'', ,,sa scrii carti pentru ca altor suflete singure sa le fie mai usor in viata'', cauta, gaseste!

Despre asta este viata. Despre vise si lupta pentru a le atinge, indiferent de cate obstacole intampini. Pe langa ideea ca odata iti vei trai visul in carne si os - restul devin - inca de pe acum - detalii.

Chiar si asa zisa tradare a unor ,,prieteni''.

Einsamkeit a scris:

Unknown, ai avut noroc, ai fost jefuita ''finut''

Asa se pare dar copiii au fost terorizati ca ei s-au trezit si au fost amenintati ca le taie gatul cu un cutit mare ... 2 indivizi ... abia erau in stare sa se miste din pat.

Prima data au vizitat Romania, era crima organizata cu concursul CFR-ului ca nu calatoreau acei criminali in vagon dormit de clasa I-a.  Toti din vagon erau jefuiti.

Einsamkeit a scris:

De cand a fost legatura aia divina intre noi, n-am mai iubit. Am tinut enorm la tine, dar acum nu mai pot sa iubesc. Nici nu mai vreau. Poate doar himeric se va mai intampla

Nici eu n-am mai simtit pentru nimeni asa ceva. De juma de an nici n-am mai iesit din casa, ca m-am saturat de chestiile astea.

NicolaeT a scris:

Nici eu n-am mai simtit pentru nimeni asa ceva. De juma de an nici n-am mai iesit din casa, ca m-am saturat de chestiile astea.

Si ce e de facut, Abc?

Ma mut in India.