Fleur de lys

Asa, si?

Anume asa

Ma simt iar exaltata, nu imi mai incap in piele de fericire, nu am niciun motiv. Simt nevoia permanenta de miscare, de a vorbi, de a canta, as vrea chiar sa pocnesc pe cineva. E cam aiurea, sunt acasa cu ai mei si nu ma pot manifesta cum vreau ca sa ma mai potolesc putin....As iesi pana afara dar nu stiu ce motiv sa mai scornesc...

E insuportabila starea, imi prefer tristetea.

La ce imi foloseste sa stiu ca eu am creat lumea daca nimeni nu ma crede si nu ma asculta? Dau numai de oameni care arunca cu noroi unul in altul...

Atat de mult imi doresc sa arunc un pahar in perete...Trebuie sa fac asta, altfel nu ma pot linisti. Dar totodata stiu ca nu e cea mai buna solutie. Dar eu vreau sa fac asta, m-as  simti mai bine...

Ma deranjeaza inima groaznic, voi face infarct

Vreau sa mor afara, nu pot sa stau in casa, in spatiul asta claustrat. Ma strang peretii.

Zboara puiule, zboara!

Zi-i tatalui tau ca mergi in curte sa te joci cu fetele, "tara tara vrem ostasi", "flori fete cantareti", badminton si volei

Am iesit putin, iar am avut un comportament stupid fata de oameni, nu agresiv ci doar stupid. Cand sa ies, am dat de tata, intrebandu-ma unde plec m-a pufnit rasul, un ras de ala exagerat. Eh, ce sa-i raspund si eu? Nu puteam sa-i spun ca rad fara niciun motiv, asa ca i-am spus un banc, ala cu studentul care ii propune profesorului sa-i mareasca nota daca nu stie sa-i raspunda la 3 intrebari (ce e legal dar imoral, ilegal dar moral si ilegal si imoral). Habar nu aveam ca stiu un banc...Tata s-a amuzat, eu muream de ras, am iesit si pe scara radeam in hohote. Am ras si pe strada, am ajuns la magazin, tot nu scapasem de rasul ala tampit. Vanzatoarea s-a uitat ciudat la mine. Asa ca i-am zis si ei bancul. S-a amuzat si ea, mie mi-a amplificat starea de buna dispozitie. Nu ma amuza bancul cat ma amuza reactia oamenilor si modul in care l-am spus. Am purces din nou la drum, spre un locusor din apropiere unde fumez de obicei, bineinteles, tot cu rasul ala tamp. Stateam eu acolo si-mi fumam tigara, zambind pana la urechi, cand deodata a aparut un barbat,mergea in graba, parea foarte nelinistit. Zambetul mi-a disparut si numai ma aud ca intreb cu un accent ardelenesc: Domnule, ce ati patit, vreti sa urinati? Acum plec! Ala a izbucnit in ras si a plecat, eu mi-am terminat tigara dupa putin timp si am plecat spre casa. Naiba a facut sa imi apara in cale un tip de la liceul meu si sa incep sa palavragesc cu el prostii de ale mele. Abia a scapat saracul om de mine cand in fata am vazut o femeie tinand de mana un copil de 6-7 ani, vorbea cu el si avea o infatisare blanda. Am ramas miscata de ce am vazut, nu am putut sa imi tin gura, mai ales ca asa ceva nu am mai vazut de mult timp, parintii mi se par din ce mai reci fata de copii si i-am zis tot ce mi-a venit mie pe limba. Femeia mi-a zambit, nu m-a privit ca pe o deplasata pentru ca am intrat in vorba cu ea fara sa o cunosc ci dimpotriva, mi-a vorbit si ea.  Am fost mirata sa aflu ca de fapt nu era mama sa,era doar asistenta maternala. Waw...Eu toata ziua vad mame nervoase care mergand cu copii pe strada ii lasa in urma pentru ca saracii nu pot sa le tina pasul, urla la ei dar uite ca mai sunt si oameni faini...Inteleg ca asistentii maternali primesc ceva bani dar totusi trebuie sa fii marinimos ca sa iei un copil strain si sa il cresti. M-am mai calmat intre timp, mi-am luat somniferul, pastila de inima, am baut un ceai de tei, sper ca voi adormi la o ora rezonabila.

choronzon a scris:

Zi-i tatalui tau ca mergi in curte sa te joci cu fetele, "tara tara vrem ostasi", "flori fete cantareti", badminton si volei

Nu, ar crede ca sunt jocuri periculoase...:))

Eu sunt ăla normal... restul toți sunt nebuni...

Anca/Maria a scris:

Eu sunt ăla normal... restul toți sunt nebuni...

Astea sunt vorbele mele?

Infinie tristesse a scris:

Astea sunt vorbele mele?

Nu nu. Tu acum experimentezi situații și sentimente. Înveți sa alegi, înveți sa acționezi, sa simți. Înveți ce trebuie sa simți și când. Nu îți găsești locul și e normal. Va trece. Și dacă nu trece, nu e absolut nici o problemă...

Problema e când crezi ca ai învățat totul și ajungi ca abc. .. cineva care are o părere atât de proasta despre noi estul, nu poate fi fericit.

Cat despre mine, eu nu mai am nici o șansă. Eu mă bucur de viață și oameni, nu îi critic.

Accept chiar dacă nu înțeleg.

Sunt și voi fi întotdeauna împotriva violentei și a abuzului.

Dacă nu îmi place ceva încerc sa schimb sau sa stau departe. NIMIC nu imi da dreptul sa încerc sa schimb oamenii. Nu am garanția ca ceea ce gândesc eu e corect.

Cam așa îmi trăiesc eu viața.

Cum am zis ... toți restul... eu nu!!

Anca/Maria a scris:

Nu nu. Tu acum experimentezi situații și sentimente. Înveți sa alegi, înveți sa acționezi, sa simți. Înveți ce trebuie sa simți și când. Nu îți găsești locul și e normal. Va trece. Și dacă nu trece, nu e absolut nici o problemă...

Problema e când crezi ca ai învățat totul și ajungi ca abc. .. cineva care are o părere atât de proasta despre noi estul, nu poate fi fericit.

Cat despre mine, eu nu mai am nici o șansă. Eu mă bucur de viață și oameni, nu îi critic.

Accept chiar dacă nu înțeleg.

Sunt și voi fi întotdeauna împotriva violentei și a abuzului.

Dacă nu îmi place ceva încerc sa schimb sau sa stau departe. NIMIC nu imi da dreptul sa încerc sa schimb oamenii. Nu am garanția ca ceea ce gândesc eu e corect.

Cam așa îmi trăiesc eu viața.

Cum am zis ... toți restul... eu nu!!

Chiar acum vorbesc cu Abc...E un om minunat, ii consider nemultumirea justificata, nu stiu daca si-o indreapta catre cine trebuie dar asta e partea a 2-a. E foarte asemanator cu mine, atunci cand simt nevoia sa arunc un pahar in perete...Paharul nu mi-a facut nimic, nici peretele.