In centrul orasului m-am apucat de cantat cu voce tare, debordam de energie si veselie. Mai apoi am inceput sa ma bag in seama cu niste necunoscuti, sa le explic eu cum sta treaba cu viata si libertatea . Cei mai in varsta se uitau cu frica la mine si ma ocoleau. Pe tovarasa mea am amenintat-o ca o lovesc cu geanta peste ochelari daca nu vrea sa se logodeasca cu mine.
Era asa in gluma, dar tot am pocnit-o putin. Tot in gluma. I-am facut ochi dulci chelnerului, dupa ce am iesit din restaurant am vazut un grup de tipi si m-am enervat teribil ca nu mi se inchina. Am injurat, am ras, m-am intristat pentru ca sunt nesemnificativa pentru oameni, pana la urma am ajuns de unde am plecat. Aveam o pofta foarte mare de hoinarit, m-am gandit sa merg vreo 8 km. Dar niste copii mici m-au scos din sarite si am zis ca e mai intelept sa plec acasa, sa nu mai am vreo interactiune cu indivizi umani necunoscuti. Am ajuns acasa si de cateva ore am dispute cu frate-meu, imi zice ca delirez. Eu ii spun ca e cretin, i-am cerut 100 de lei. E adevarat, mi-a dat 20 de lei dar totusi mai vreau 100 de lei. Si ii explic si lui cum sta treaba cu adevarata viata dar nu prea se sinchiseste de mine. Mie nu imi place asa, vreau sa imi asculte discursul.