Alcoolul imi nimiceste temporar turmentul spiritual. Bineinteles, rezolvare pentru problema mea nu exista, eu nu pot sa accept faptul ca m-am nascut. Nu gasesc sensul vietii, degeaba are un sens viata daca nimeni nu poate sa spuna exact care e acela. O fi totul relati dar nici chiar asa...Acum sunt foarte bine, am devenit totusi putin mai calma de cand am scapat de nebunia de acasa. Am si mancare chiar, abia astept sa mananc cateva felii de paine cu zacusca.
Dar tot actor raman...Oamenii toti sunt niste actori, timp de cateva decenii isi joaca un rol. O fi existand liberul arbitru dar moartea il anuleaza.
Apropo de teatru, cel mai probabil voi fi sufleor la trupa pe care o s-o infiinteze profa mea de franceza.

aici te cred ... se uita tinerii uniformizati insa "speritati" nu cred ca sint ... nici de moarte ...