In seara asta ma mai gandeam la ceva, tot cu legatura cu ce am mai discutat pe aici. Ma uitam printr-un tratat de psihiatrie si am dat de oligofrenie. Eu cred ca oligofrenii sunt oamenii feriviti. Nefericiti sunt, in mod cert, cei care trebuie sa ii ingrijeasca. Pe oligofren nu il deranjeaza faciesul sau deformat, statura mica, infectiile cu care se confrunta de-a lungul vietii, paralizia ( care apare in unele cazuri), pentru simplul fapt ca nu stie de el. Din cate am inteles, cand se loveste cu capul de pereti nu simte nu stiu ce durere, daca ar simti sunt sigura ca nu ar mai da, aici nu ar interveni gandirea ci adaptabilitatea. Ca si in cazul unui vierme care dupa ce se loveste de nenumarate ori de un obstacol isi schimba traiectoria.
stupid_me a scris:
Infinie, cu ce crezi tu ca depasesti un idealist platonic?
Sunt frumoase ideile tale, dar nu vad spiritul practic nicaieri.
Nu ca cei care doneaza ajuta mai mult pt o schimbare..
Cred si ei ca fac ceva , acolo. Dar iar, rau nu fac. E tot o forma de idealism, doar aparent practic.
Eu sunt pregatita sa fac tot felul de prostii ca sa acaparez atentia oamenilor si sa ii fac sa inteleaga cate ceva din ce spun ca mai apoi sa ne unim toti si sa facem ceva benefic. Sunt ca o revolutionara decembrista.
Acum trebuie sa recunosc ca sufar si eu de o forma severa de oligofrenie, de oligofrenie spirituala. Nah...Ce vina am eu ca repet aveleasi chestii la infinit ca sa ma fac inteleasa? Eu m-am nascut oligofrena spiritual iar cei care ma inconjoara, ''oamenii normali''nu ma inteleg.
.