Dismissive a scris:Asa aveam si eu un ceas la tara, rotund, vernil. Mie imi placea cand suna.Cele mai frumoase amintiri din copilarie imi sunt legate de un ceas din asta. Avea un desen cu un pom iar o ciocanitoare il lovea cu ciocul pe post de secundar. Ma uitam la el de cand ma baga mamaia in pat si pana cand stingea lumina, moment din care ticaitul ala ma ajuta sa il vad in continuare - multe vise frumoase mi-a dat..
Mai tarziu, cand am realizat cat de mult am iubit acel ceas, am fost la tara sa vad daca mai este acolo - fusese inlocuit cu unu din asta electronic. Ma cuprinde tristetea cand ma gandesc la ceasul ala.
Am adormit destul de repede noaptea trecuta, nu am mai auzit alarma. Dimineata, amintindu-mi de tata, ma asteptam sa fiu trezita de gazda si intrebata daca dorm. looool Dar nu, nici n-am auzit cand a plecat. Ma simt mai putin stresata. Sunt prin Copou si ma uit cu uimire la un conifer care a crescut aproape pe orizontala. Cum naiba?
