S-ar putea sa imi schimb facultatea in Iasi, in loc de UAIC sa ajung la Socola. Am o stare deplorabila, somnolenta, apatie, ura pentru multi, dureri musculare permanente care abia ma lasa sa fac 2 pasi, tristete apasatoare, frica, lipsa poftei de mancare, ganduri negre obsesive. Asta pe timpul zilei, noaptea situatia se schimba radical, mai sunt prezente doar anumite ganduri negre obsesive dar care putin cate putin se transforma in ganduri care ma fac fericita si energica. Incep sa vorbesc cu mine sau cu personaje create de mine despre care stiu ca fac parte de fapt din mine dar care tin sa se individualizeze (sunt caracteristici ale personalitatii duse la extrem). Vorbesc singura, in majoritatea timpului in gand, rad, gesticulez, ma intristez, simt ca explodez de bucurie ca apoi sa imi doresc din suflet sa mor. Si imi vorbesc la persoana a 2-a, cred ca fac asta de cand am inceput sa nu mai am cui ma destainui, sunt cel putin 4 ani.
De exemplu:
-Esti o proasta, ti-ai trait toata viata haotic si acum incepi sa tragi ponoasele. Nu esti buna de nimic, de indreptat nu ai ce indrepta, de mult ti-ai terminat viata, tineretea la tine nu a existat si nu va exista vreodata caci ai murit spiritual. Degeaba te faci ca traiesti, ca te integrezi in societate, ca poti functiona normal in viata de zi cu zi, tu stii ca e cu totul altfel, ca esti un hoit miscator.
-Lasa-ma odata in pace! Cum naiba sa imi vorbeste la persoana a doua? Faci parte din mine, esti partea mea negativa dar ia aminte, Tu esti Eu. Offfff, incep si eu cu pronume de astea! :(
