Iar am o problema pe care nu stiu cum sa o rezolv. De fapt stiu, stiu care e varianta cea mai buna pentru integritatea mea psihica numai ca nu se afla in concordanta si cu necesitatile mele. Vorbeam duminica noaptea cu Abc despre cum am lucrat eu la nici 16 ani. Da, lucram la o fabrica de ceaiuri, alegeam plantele de diverse impuritati, le ambalam, le cantaream, caram cutii, faceam curatenie, etc, 8 ore pe zi, cu tura de dimineata ,o saptamana si tura de dupa-amiaza o alta saptamana. Habar nu am de ce am luat decizia aia, nu voiam neaparat sa am bani, poate m-am simtit ca acum, un om in plus in casa pentru tampitii astia care nu au niciodata bani si de aia m-am angajat. Azi, in drum spre Iasi, ma gandeam cu groaza cum o sa platesc eu cheltuielile pentru facultate.E si mai rau daca nu intru la buget...Tot stand pe ganduri, am gasit solutia: sa ma angajez pana cand incep facultatea. "Vai, cum sa fac lucrul asta, ce, sunt o prostituata conceptual, cum am scris aseara, ca sa imi sacrific timpul liber pentru bani? Nuuu, nici gand, stau si ma plimb frumos pe drumurile de la tara." Cand sa ma intorc, am primit telefon de la o ruda mai indepartata de-a bunica-mii, doamna care detine firma aia de ceaiuri sa imi zica ca ar avea nevoie de oameni acolo pentru vara si ca daca vreau, sa ma angajez o luna-doua. Bineinteles, nu m-a obligat sau alte prostii, numai reamintirea gandului ca as putea sa plec la munca m-a facut sa ma simt rau. Culmea e ca eu am bani, i-am imprumutat lui frate-meu 5000 de lei si acum zaboveste sa mi-i dea, de la o luna la alta nu ramane cu nimic...
Astia din casa vor sa dispar cat mai repede de aici, ma constrang sa imi duc lucrurile la tara, imi zic ca vin si plec ca la hotel, cu toate ca ies si eu seara si ma intalnesc cu tovarasele, am fost 3 zile la Iasi fara sa ii afectez cu nimic, cand m-am intalnit cu domnitorul iar azi am plecat cu un scop, sa ma inscriu la facultate. Nu fac nimanui rau iesind, oricum, de ceva timp nu mai suport sa stau in casa cand e fain afara. Nu le cer niciun ban. Azi au stiut cretinii ca plec sa ma inscriu la facultate si nu mi-au dat nici macar un leu, sa-mi zica: "Na ma fata, nu avem mai mult, iti dam un leu, vezi, poate iti iei si tu un covrig sa nu lesini de foame". Nu, nimic, doar pentru ca mi-a dat bunica-mea am putut sa platesc si banii aia.
Eu urasc banii, as munci toata viata doar pentru bunuri strict necesare, loc de trait, hrana, restul sa vina de la sine. Dar cine se gandeste ca mine? Sa ma oblige societatea sa ma prostituez conceptual? Sa ma abrutizez de la 8 ore de munca stupida, repetitiva? Mda, dar banii aia m-ar ajuta...Cum adica sa ma ajute? Ce, ai impresia ca in cateva luni nu o sa se duca, ca si cand nu i-ai fi avut vreodata? Sa iti sacrifici timpul, sa nu mai poti sta tolanita in pat toata ziua, sa te trezesti pe la 11, sa pleci in curte unde bunica te asteapta cu mancare de aia care iti place cel mai mult, sa intri iar in casa si sa te pui sa citesti, sa gandesti si apoi sa dormi? Noaptea sa iesi pe afara si sa stii tot ce misca si cum misca prin curte? Sa iesi la plimbare pe dealuri? Libera, tot timpul libera, cand ajuti la o treaba pe femeia care te-a crescut sa faci asta din proprie initiativa? Cum sa mai pleci la concert, sa bei o bere fara sa iti ramana in gat, sa mai scrii o prostie sau ceva genial, sa mai razi, meditezi, hoinaresti? Ce viata va fi aia cu trezit la 5, plecat la munca, stat 8 ore cu halat alb, pantaloni albi, papuci albi, par legat, masca pentru a nu inhala praful de la acele buruieni, manusi, chestie de aia pe cap ca la chirurgi? Ca sa ce? "Da ma dar nu e cine stie ce munca si ti-ar prinde bine banii aia." Banii??? Hartiile alea prostesti pe care oamenii pun pret? "Pai da, pui si tu pret, de ce nu ii arunci pe strada atunci cand ii capeti?" Cum sa ii arunc pe strada? Da eu cu ce mai traiesc dupa? "Vezi? Esti dependenta de bani." Nu e adevarat, uite acum ma duc sa ii arunc pe strada.